CSJ. Decizia nr. 1120/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1120/2003
Dosar nr.5391/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 852 din 17 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul V.P.
S-a constatat că faptele săvârşite în perioada 7 octombrie 1998 – 10 decembrie 1998 pentru care V.P. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 531 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2338 din 25 mai 2000, a Curţii Supreme de Justiţie, sunt concurente cu cele comise de către acelaşi inculpat în perioada mai 1994 – februarie 1995 şi pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 665 din 1 iunie 1999 a Judecătoriei Sector 4, Bucureşti, definitivă prin neapelare la 5 august 1999.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate, respectiv 10 ani închisoare, în baza art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 208 şi art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata executată de la 10 decembrie 1998 la zi.
Au fost menţinute măsurile de siguranţă dispuse prin cele două sentinţe penale.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă în urma contopirii.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul V.P. a declarat apel, solicitând să se dispună contopirea tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate.
Prin Decizia penală nr. 737 din 12 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat, constatând că instanţa de fond a efectuat operaţiunile legale de contopire a pedepselor aplicate succesiv condamnatului, funcţie de concursurile succesive şi de contopirile ce au mai fost efectuate.
Decizia penală, sus-arătată a fost atacată cu recurs de către condamnat, reiterând motivul din apel şi concretizându-l în sensul de a se constata că şi infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 415/1996 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 665/1999 şi nr. 531/1999. De urmare, după contopirea pedepselor, a solicitat să se scadă, conform art. 36 alin. (2) C. pen., durata de 3 ani şi 8 luni, din pedeapsa rezultantă, executată pentru pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 415/1996.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În adevăr, recurentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 415 din 9 mai 1996, a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 1054 din 8 noiembrie 1996 a Tribunalului Bucureşti, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faptele fiind comise în perioada 22 mai 1994 – 26 ianuarie 1995. În executarea acestei pedepse s-a dedus detenţia de la 11 februarie 1995, fiind liberat condiţionat în septembrie 1998 cu un rest de executat de 862 zile.
Infracţiunile pentru care a fost astfel condamnat recurentul sunt concurente cu cele săvârşite în perioada mai 1994 – februarie 1995, tot de furt, pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 665 din 1 iunie 1999 a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti, definitivă prin neapelare, la 5 ani şi 6 luni închisoare.
La rândul lor, infracţiunile care fac obiectul acestei din urmă hotărâri sunt concurente cu cele, tot de furt, săvârşite în perioada octombrie 1998 – decembrie 1998 şi pentru care recurentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 531 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2338 din 25 mai 2000, a Curţii Supreme de Justiţie.
Din cele de mai sus rezultă că infracţiunile pentru care recurentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 531 din 29 octombrie 1999, a Tribunalului Bucureşti au fost săvârşite în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. şi al cărei prim termen îl constituie pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 415 din 9 mai 1996 a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti, din a cărei executare condamnatul a fost liberat condiţionat în luna septembrie 1998, cu un rest de pedeapsă de 862 zile.
Este şi temeiul pentru care, prin sentinţa penală nr. 531 din 29 octombrie 1999, a Tribunalului Bucureşti, în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 862 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 415/1996, a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti, rest contopit cu pedeapsa stabilită în cauză, în final inculpatul V.P. urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
Aşa fiind, cererea condamnatului de a aplica dispoziţiile art. 36 C. pen., referitoare la pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni pentru contopirea şi a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 415/1996 cu cele aplicate prin sentinţele penale nr. 665/1999, a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti şi nr. 531/1999, a Tribunalului Bucureşti, este nefondată.
Pluralitatea sub forma concursului de infracţiuni implică săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
Cum recurentul a săvârşit infracţiunile din perioada octombrie – decembrie 1998 pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 531 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, după ce a fost condamnat definitiv şi în intervalul de timp al liberării condiţionate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 415/1996, a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti, rezultă că infracţiunile care fac obiectul celor două hotărâri penale nu se află în concurs, ci în forma pluralităţii de infracţiuni a recidivei, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., caz în care nu sunt aplicabile prevederile art. 36 C. pen., referitoare la contopirea pedepselor.
Faptul că infracţiunile pentru care recurentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 665/1999, a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti sunt concurente şi cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 415/1996 a Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti şi cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 531/1999, a Tribunalului Bucureşti, nu înlătură caracterizarea pluralităţii de infracţiuni în formele arătate anterior.
Întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârilor pronunţate în cauză, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa vreunui caz de casare, recursul condamnatului V.P. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr. 737/A din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1122/2003. Penal → |
|---|
