CSJ. Decizia nr. 1245/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1245/2003
Dosar nr. 1471/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, prin rechizitoriul din 17 decembrie 1999, îl trimite în judecată pe inculpatul B.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
a) înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 C. pen.;
b) bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 C. pen.
Actul de învinuire reţine următoarele:
1. Prin contractul nr. 28 din martie 1994, inculpatul, administrator al S.C. P. SRL Botoşani, a fost creditat, de B.A. SA Botoşani, cu suma de 50 de milioane lei, cu termen de rambursare de 12 luni, scadent în luna martie 1995.
Inculpatul a garantat creditul cu ipotecarea apartamentului, proprietate personală, din Botoşani, şi prin înscrierea, în gaj, a unor bunuri mobile, în valoare de 41.215.000 lei.
La 8 februarie 1995, inculpatul a solicitat radierea ipotecii, în vederea, perfectării unui schimb al apartamentului (cu două camere) ipotecat, cu un alt apartament (cu 4 camere), situat în acelaşi municipiu.
Prin acelaşi înscris, inculpatul s-a obligat ca ipoteca iniţială care a stat la baza garantării creditului să fie preluată prin noul imobil dobândit.
În aceste condiţii, banca creditoare a transmis notariatului de Stat Botoşani acordul de radiere a ipotecii, timp în care inculpatul a perfectat contractul de schimb pentru noul apartament, dar nu s-a mai prezentat la notar, în vederea autentificării ipotecii pentru noul imobil.
La 31 martie 1995, B.I. foloseşte imobilul, dobândit prin schimb, pentru garantarea unui alt împrumut, de 15 milioane lei, de la aceeaşi bancă, în favoarea SC M. SRL Botoşani, societate administrată de L.B., soţia inculpatului.
În luna aprilie 1995, inculpatul înstrăinează o parte din bunurile mobile gajate, printre care un tractor, o remorcă şi o grapă.
Ulterior, inculpatul a înstrăinat şi apartamentul obţinut prin contractul de schimb.
2. În anul 1994, în aceeaşi calitate de administrator unic al SC P. SRL Botoşani, inculpatul a solicitat, în scris, filialei Săveni a B.C.R. să-i împrumute suma de 80 milioane lei, credit garantat prin gaj cu un autofurgon şi alte mijloace fixe şi bunuri imobile.
Parte din bunurile gajate făcuseră obiectul garanţiilor în favoarea B.A. SA Botoşani, aspect necunoscut de B.C.R.
Între timp, SC P. a intrat în faliment, iar bunurile rămase au fost înstrăinate S.C. M. SRL.
Inculpatul a convenit cu B.C.R., ca, în situaţia neachitării ratelor scadente, să valorifice, în favoarea băncii, autofurgonul cu remorca, tractorul, remorca de 5 tone, grapa şi plugul, ataşate tractorului şi un autoturism Mercedes Benz 500 SEL.
3. Pentru valorificarea autofurgonului şi a remorcii, inculpatul a luat legătura cu directorul general al SC F. Botoşani, apoi a întocmit contractul de vânzare-cumpărare către respectiva filatură, iar la 10 aprilie 1995, a redactat, către aceeaşi unitate, o factură, iar F. a achitat 43 milioane lei, parte din preţul autovehiculului.
Ulterior, inculpatul introduce acţiune civilă împotriva B.C.R. Botoşani şi SC F. SA Botoşani, motivând că nu a fost îndeplinită procedura specială a licitaţiilor publice.
În această acţiune, inculpatul a avut câştig de cauză, iar hotărârea a rămas definitivă.
În baza acestei hotărâri, definitive, inculpatul a preluat bunurile menţionate în sentinţă, neachitând, însă, creditele B.C.R. ului Botoşani şi nerestituind S.C. F. SA Botoşani contravaloarea încasată, pe care o negociase anterior.
În luna septembrie 1995, inculpatul a înştiinţat B.C.R. SA Botoşani că autoturismul Mercedes Benz 500 a fost avariat.
În acest fel, a fost încheiat contractul de asigurare pentru vehicule între SC P. SRL Botoşani şi SC M. SA filiala Iaşi, originalul înscrisului fiind la B.C.R. S.A., cu menţiunea cesiunii de creanţă către aceasta.
B.C.R. SA Botoşani a făcut demersuri la S.C. M. SA, filiala Iaşi, care a virat 11,6 milioane lei către B.C.R., filiala Săveni.
Prin sentinţa civilă nr. 5732/1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă cererea inculpatului împotriva Companiei de Asigurări M. SA Bucureşti, pentru validarea popririi sumei de 31,9 milioane lei.
La 29 septembrie 1998, inculpatul a încasat suma, dar nu a achitat datoriile către B.C.R. SA şi B.A. SA.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa penală nr. 340 din 25 octombrie 2001:
a) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată, filiala Săveni a B.C.R. Botoşani), iar în baza art. 91 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), îi aplică o amendă administrativă de 25.000 lei;
b) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată B.A. Botoşani);
c) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru trei infracţiuni prevăzute de art. 208 din Legea nr. 31/1990, modificată prin OUG a Guvernului nr. 32/1997, prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cererile părţilor civile B.C.R., sucursala Botoşani şi B.A. SA, sucursala Botoşani, au fost respinse.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că:
a) infracţiunile prevăzute de art. 208 din Legea nr. 31/1990 modificată prin OG nr. 32/1997, prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 din lege, nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracţiunea de înşelăciune, împotriva filialei Săveni a B.C.R. Botoşani, este, prin conţinutul ei concret, în mod vădit, lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul au declarat apel.
Parchetul a susţinut că în mod greşit inculpatul a fost exonerat de răspundere penală.
Inculpatul a cerut achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate faptele.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 65 din 1 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile şi l-a obligat pe apelantul-inculpat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul critică Decizia, reiterând cererile din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a încadrat-o corespunzător.
Astfel, prin contractul nr. 28 din martie 1994, încheiat între B.A., sucursala Botoşani şi inculpat, prima a deschis o linie de creditare a inculpatului, în limita sumei de 250.000 lei, ce urma să-i fie acordată în 12 luni, în cinci tranşe a câte 50.000 lei.
Acest contract nu a fost garantat cu apartamentul vechi, cu două camere, al inculpatului, apartament care, a fost ipotecat în anul 1992, pentru garantarea unui credit de 2.000.000 lei, contractat la acea dată şi rambursat până în martie 1994, când a fost deschisă linia de creditare prin contractul nr. 28/1994.
Potrivit principiului specialităţii ipotecii, aceasta se constituie asupra unor creanţe determinate, reţin, corect, instanţele.
Fiind vorba de o ipotecă convenţională, era necesară încheierea unui contract de ipotecă, în formă autentică, ceea ce, în cauză, nu s-a realizat, din culpa creditoarei.
Ca atare, nefiind respectate condiţiile de formă şi de fond, prevăzute de lege, nu se poate vorbi de existenţa unei ipoteci convenţional valabile, constituită la încheierea contractului de creditare nr. 28/1994, încât nici pe parcursul derulării acestui contract, după efectuarea schimbului de apartamente, nu exista obligaţia inculpatului de a ipoteca noul apartament.
De altfel cum, la fel de just, reţin tribunalul şi instanţa de apel, schimbul de apartament a fost realizat în februarie 1995, când banca a fost de acord cu radierea ipotecii transcrise în 1992, iar după efectuarea schimbului, în martie 1995, noul apartament a fost ipotecat de inculpat şi de soţia lui la aceeaşi bancă, fără ca în contractul de garanţie imobiliară să se precizeze care contract de credit este garantat.
Ulterior, s-a constatat că această garanţie imobiliară s-a constituit în favoarea S.C. M. SRL, al cărei administrator era soţia inculpatului.
Abia după stingerea acestei ipoteci, B.A. SA, sucursala Botoşani a sesizat că, pentru garantarea contractului nr. 28/1994, nu exista o ipotecă valabil constituită, existând şi un litigiu comercial între părţi, cu privire la acest aspect, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 457/1997 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Este evidentă culpa băncii, care, la încheierea contractului de creditare din martie 1994, fără avizarea inculpatului, a solicitat o serie de clauze, precum şi anexa privind graficul acordării tranşelor de credit şi rambursării acestora.
Banca a manifestat uşurinţă în acordarea creditelor solicitate de inculpat, fără să verifice, riguros, garanţiile, mobiliare şi imobiliare, aşa cum atestă adresa nr. 2504/2000 a B.A. SA sucursala Botoşani, act din care rezultă că B.I. a beneficiat de 4 împrumuturi, în valoare totală de peste 10 milioane lei, în perioada iulie – decembrie 1992, împrumut din care a restituit doar 400.000 lei, la 29 decembrie 1992.
Cu toate acestea, în februarie – martie 1993, B.I. a mai beneficiat de credite, de peste 8 milioane lei, din care a rambursat doar 500.000 lei, încât, în iulie 1993, el datora 18 milioane băncii, care i-a acordat un nou împrumut, de 50 milioane lei, din care şi-a oprit 18 milioane, înmânându-i 31 de milioane lei.
Prima tranşă, din contractul nr. 28/1994 preia deci datoria veche, din creditul acordat în iulie 1993.
În toată această perioadă (1992-1995), societatea inculpatului a intrat în relaţii comerciale cu alte societăţi, de la care avea de încasat diferite creanţe, constatate prin numeroase hotărâri judecătoreşti depuse la dosar.
Din cauza imposibilităţii recuperării propriilor creanţe, de la diferiţi debitori, S.C. P. SRL a intrat în blocaj financiar, iar în martie 1995, s-a declanşat procedura de lichidare judiciară, în vederea recuperării debitelor şi achitării sumelor cuvenite principalilor creditori: B.A. SA, sucursala Botoşani şi B.C.R., sucursala Botoşani, filiala Săveni.
Legală şi temeinică, deci, este soluţia achitării inculpatului, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., în dauna B.A. Botoşani.
În ceea ce priveşte faptele de bancrută frauduloasă, în mod corect tribunalul şi instanţa de apel au reţinut că, după ce a intrat în lichidare judiciară, inculpatul a vândut la 20 aprilie 1995 – S.C. M. SRL, un tractor, o remorcă, un plug şi o grapă.
Vânzarea acestor bunuri s-a făcut cu acceptul B.A., sucursala Botoşani, iar preţul vânzării a fost utilizat, integral, pentru rambursarea creditului şi achitarea dobânzilor, la bancă.
În ceea ce priveşte despăgubirile ce trebuiau încasate, în baza contractului de asigurare, de la S.C. M. SA Bucureşti, inculpatul a solicitat, în mod repetat, în 1995, ca aceste sume să-i fie virate prin contul pe care societatea sa îl avea la B.A., sucursala Botoşani.
Toate aceste acţiuni s-au derulat în anul 1995, când infracţiunea de bancrută frauduloasă era reglementată prin art. 208 din Legea nr. 31/1990.
Prin OUG nr. 32/1997, art. 208 din Legea nr. 31/1990 a fost abrogat.
Prin Legea nr. 195/1997, infracţiunea de bancrută frauduloasă a fost reincriminată, conform art. 276 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa de fond i-a aplicat inculpatului legea, mai favorabilă, prin care bancruta frauduloasă fusese dezincriminată.
Referitor la înşelăciunea comisă în dauna B.C.R., filiala Săveni, constând în aceea că inculpatul ar fi garantat contractele de credit nr. 74 din 23 septembrie 1994, nr. 81 din 4 octombrie 1994 şi nr. 100 din 2 decembrie 1994, cu bunuri mobile cu care, anterior, garantase credite acordate de B.A., tribunalul a reţinut, corect, că, prin conţinutul lor concret, aceste fapte, în mod vădit lipsite de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În mod just, instanţa a avut în vedere că inculpatul a fost confruntat cu blocajul financiar, cu imposibilitatea independentă de voinţa lui de a-şi încasa propriile creanţe de la societăţile cu care era în relaţii comerciale, imposibilitate la care se adaugă lipsa antecedentelor penale ale făptuitorului, împrejurarea că el întreţine 2 copii şi că însăşi banca a manifestat o anumită uşurinţă în acordarea creditului.
Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere valoarea redusă a bunurilor mobile, folosite, de inculpat, ca gaj, pentru încheierea contractelor nr. 81 şi nr. 100/1994.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 65 din 1 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1244/2003. Penal. Art.312 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1246/2003. Penal → |
|---|
