CSJ. Decizia nr. 1301/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1301/2003
Dosar nr. 5219/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 217 din 14 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatul G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) şi d) C. pen., la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 28 ianuarie 2002, la zi.
În temeiul art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoşire.
S-a reţinut că, pe fondul unei gelozii exagerate, în seara zilei de 27 ianuarie 2002, inculpatul i-a aplicat soţiei sale care dormea, mai multe lovituri în zona capului, cu un topor pe care l-a luat din şopronul imobilului în care locuia.
Raportul medico-legal de necropsie a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi hemoragiei meningo-cerebrale prin traumatism cranio-cerebral produs prin lovire cu un corp contondent în regiunea cefalică, cu producerea de fracturi craniene şi leziuni meningo-cerebrale.
Apelul inculpatului prin care a solicitat reducerea pedepsei a fost respins de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia nr. 385 din 11 noiembrie 2002.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat să se ţină seama de circumstanţele sale personale şi să se reducă pedeapsa aplicată.
Recursul este nefondat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Referitor la pedeapsă, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care se referă, atât la elementele ce circumstanţiază fapta şi împrejurările în care a fost săvârşită, cât şi persoana făptuitorului.
Desigur, s-a ţinut cont în primul rând de gradul deosebit de pericol social al faptei, prin consecinţele produse şi mai ales de modul în care a fost comisă (inculpatul a lovit şi omorât victima în timp ce dormea), ceea ce caracterizează infracţiunea de omor ca deosebit de gravă şi justifică pedeapsa aplicată, de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea unor drepturi.
Ca atare, recursul declarat de inculpat, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este neîntemeiat şi urmează a fi respins.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, iar din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 385 din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 ianuarie 2002, la 14 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1300/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1302/2003. Penal → |
|---|
