CSJ. Decizia nr. 1306/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1306/2003
Dosar nr. 4090.2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 647 din 12 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) şi a art. 65 din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă detenţia acestuia de la 14 mai 2002 la zi.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 32/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 47 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cauză.
Tribunalul a reţinut că în ziua de 14 mai 2002, ora 13,30, inculpatul B.F. a deposedat-o pe partea vătămată C.G. de două lănţişoare de aur în valoare de 4 milioane lei, prin smulgerea acestora şi ruperea tricoului. Inculpatul a zgâriat partea vătămată în zona gâtului, producându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost imobilizat de martorul T.B.A. şi de o altă persoană necunoscută, lănţişoarele de aur fiind restituite părţii vătămate (care nu s-a constituit parte civilă în cauză). Pentru acest motiv, prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Vinovăţia inculpatului s-a stabilit pe baza declaraţiilor părţii vătămate, ale inculpatului (care a recunoscut fapta), ale martorilor T.B.A. şi V.D., a raportului de expertiză medico-legală, a proceselor verbale de recunoaştere din grup a inculpatului de către partea vătămată şi de martorul T., precum şi pe baza procesului verbal de cercetare la faţa locului şi a planşei foto.
Prin Decizia penală nr. 529/A din 30 august 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei menţionate.
În considerentele deciziei, curtea de apel a constatat că motivul de casare invocat este neîntemeiat, pedeapsa aplicată inculpatului fiind bine individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului este gravă, iar inculpatul prezintă pericol social, fiind recidivist (infracţiunea de tâlhărie fiind săvârşită în perioada liberării condiţionate dintr-o altă pedeapsă).
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, ci oral de către apărătorul desemnat din oficiu, solicitând reducerea pedepsei.
Examinând motivul de recurs invocat de apărarea recurentului, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., curtea constată că este nefondat, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, pentru infracţiunea de tâlhărie săvârşită de inculpat, dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. [astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2002 (M. Of., nr. 261/18.04.2002)] prevăd pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.
Pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului este corect individualizată avându-se în vedere atât gravitatea faptei, cât şi persoana infractorului aflat în stare de recidivă postcondamnatorie.
Totodată, curtea constată că nu există nici o circumstanţă personală a inculpatului, de natură a determina reducerea pedepsei.
Ca urmare, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 529/A din 30 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 14 mai 2002 la 14 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1304/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1307/2003. Penal → |
|---|
