CSJ. Decizia nr. 1303/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1303/2003
Dosar nr. 5361.2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpaţii:
- V.Z. la 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., şi la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
- K.A. la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., şi la 8 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) a contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
S-a dispus, pentru fiecare inculpat, interzicerea pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepse durata arestului preventiv cu începere de la 3 iulie 2000 la zi.
Instanţa a reţinut că inculpaţii au trăit în concubinaj până în seara zilei de 3 iulie 2000, dată la care, pe fondul unor conflicte mai vechi, inculpatul V.Z. cu complicitatea concubinei sale a suprimat viaţa mamei sale şi apoi au deposedat-o de cerceii de aur pe care-i purta în urechi.
Prin Decizia penală nr. 274 din 10 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Curtea de apel a considerat că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi este corectă, iar pedepsele aplicate au fost bine individualizate în raport cu gravitatea faptelor săvârşite.
Împotriva acestei decizii, ambii inculpaţi au declarat recurs.
Inculpatul V.Z. a criticat Decizia şi sentinţa, considerând că pedeapsa de 25 ani închisoare nu a fost corect individualizată, solicitând reducerea ei. A invocat sinceritatea manifestată în cursul procesului, regretul săvârşirii faptelor şi vârsta sa (24 de ani).
Inculpata K.A. a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat deosebit de grav, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât numai sub aspect moral a fost o complicitate. Cu privire la complicitate, la infracţiunea de tâlhărie a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tăinuire.
În subsidiar, recurenta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de complicitate la omor calificat deosebit de grav, prin înlăturarea agravantei prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., întrucât victima nu era ruda sa apropiată, ci mama inculpatului V.Z., şi, în consecinţă, a cerut reducerea pedepsei.
Examinând ambele recursuri, curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de inculpatul V.Z., curtea reţine netemeinicia acestuia, pedeapsa aplicată recurentului fiind corespunzătoare gravităţii infracţiunilor săvârşite (omor calificat deosebit de grav şi tâlhărie calificată) şi pericolului pe care îl prezintă infractorul.
Vârsta inculpatului, sinceritatea şi regretul manifestat după săvârşirea faptelor nu sunt de natură a determina reducerea pedepsei rezultante aplicate, care reprezintă maximul special al infracţiunii de omor deosebit de grav. Astfel, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni (existent în cauză), se poate adăuga un spor de până la 5 ani când maximul special nu este îndestulător. Or, în speţă, instanţele au considerat îndestulător maximul special aplicat inculpatului, pedeapsă care corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de acest inculpat.
Curtea constată că recursul declarat de inculpata K.A. este fondat doar cu privire la greşita încadrare juridică a faptei de complicitate la omor, care urmează a fi schimbată prin înlăturarea art. 175 lit. c) C. pen., menţinându-se încadrarea prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., deoarece victima N.M. nu-i era rudă apropiată, fiind mama inculpatului V.Z.
Această schimbare de încadrare nu poate determina reducerea pedepsei aplicate recurentei, deoarece aceeaşi pedeapsă este prevăzută şi de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., text raportat la care se menţine încadrarea juridică a complicităţii sale.
Curtea constată că instanţele au încadrat corect fapta inculpatei în complicitate la infracţiunea de tâlhărie, iar nu în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., deoarece inculpata a luat de la concubinul său cerceii victimei, după ce autorul faptelor de omor şi tâlhărie a ucis-o cu lovituri de cuţit. Fiind participantă la săvârşirea faptelor, în calitate de complice, inculpata nu poate invoca prevederile art. 221 C. pen., ca fiind incidente în cauză, întrucât tăinuirea este o activitate ulterioară săvârşirii unei infracţiuni având ca scop valorificarea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni.
Nefondată este şi susţinerea recurentei privind lipsa de participare a sa la omor, deoarece victima a fost imobilizată (ţinută de mâini) de inculpată şi apoi ucisă de inculpatul V.Z. Acest aspect a fost recunoscut în parte şi de inculpată, care însă a justificat gestul prin constatarea că victima nu mai are puls. Declaraţiile inculpatului V.Z. în care a relatat participarea concubinei sale la omor sunt corespunzătoare adevărului, ele coroborându-se şi cu recunoaşterile parţiale ale inculpatei, precum şi cu toate probele cauzei. De asemenea, este incontestabilă complicitatea morală a acestei inculpate la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., pot servi la aflarea adevărului declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, susţinerea inculpatei nu se poate corobora cu nici o altă probă din dosar şi, prin urmare, în mod corect nu a fost avută în vedere de instanţe.
Recursul inculpatei va fi admis doar cu privire la aspectul subsidiar menţionat mai sus.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul arestării preventive de la 3 iulie 2000 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat V.Z. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata K.A. împotriva deciziei penale nr. 274 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 213 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de complicitate la infracţiunea de omor calificat deosebit de grav.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente de:
-15 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi
-8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a,) d) şi f) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din complicitate la infracţiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzut de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., în complicitate la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 şi 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi menţine pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatei.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpata K.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 3 iulie 2000 la 14 martie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z. împotriva deciziei sus-menţionate.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 3 iulie 2000 la 14 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1302/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1304/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
