CSJ. Decizia nr. 1302/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1302/2003
Dosar nr. 3301/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 12 iulie 2002, Tribunalul Neamţ a dispus condamnarea inculpatului M.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 februarie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să achite Spitalului Orăşenesc Târgu Neamţ suma de 5.523.664 lei cheltuieli de spitalizare, iar Serviciului de Ambulanţă suma de 433.285 lei cheltuieli de transport.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul M.V. locuia în comuna Bălţăteşti, jud. Neamţ, împreună cu soţia sa, M.V. şi fiica M.M., în vârstă de 23 de ani.
În seara zilei de 25 februarie 2002, în jurul orei 23,00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate s-a întors la domiciliu şi a intrat în camera unde se afla fiica sa, care se uita la televizor. Inculpatul a dat sonorul televizorului la maxim. Soţia sa, M.V. şi fiica lor, M.M., i-au spus inculpatului să dea sonorul mai încet.
Iritat de faptul că partea vătămată M.M. a intervenit în conflictul verbal dintre el şi soţia sa, inculpatul a lovit-o cu un obiect înţepător-tăios (o lamă) în zona abdomenului, cauzându-i o plagă tăiată penetrantă abdominală, cu secţiune de ciucure epiploic sigmoidian şi hemoragie în spaţiul retroperitoneal stâng, leziuni care, prin gravitatea lor, au pus în primejdie viaţa victimei, astfel cum reţine în constatarea medico-legală efectuată de Serviciul de Medicină Legală Neamţ şi în raportul de expertiză medico-legală traumatologică al I.M.L. Iaşi.
După ce şi-a agresat fiica, inculpatul a plecat din nou la bar pentru a consuma băuturi alcoolice.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Orăşenesc Târgu Neamţ unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, necesitând 18 - 19 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate şi în principal, achitarea sa pentru fapta reţinută în sarcina lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul faptei.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 363 din 5 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrările dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului conform materialului probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Apărarea inculpatului în sensul că nu este autorul faptei reţinută în sarcina sa, este infirmată de probele administrate.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită cu certitudine prin declaraţiile părţii vătămate M.M., ale martorelor B.E., F.A. (cărora M.V. le-a relatat imediat cele întâmplate), a martorei M.V. şi prin depoziţiile inculpatului, de recunoaştere a faptei.
Astfel, în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, inculpatul a descris minuţios modul în care i-a produs leziunile părţii vătămate şi anume: „am luat din suportul situat sub oglindă o lamă de ras, pe care am ţinut-o la unghia degetului mare, după care am tăiat cu acest obiect pe fiica mea M., în zona abdominală". Această declaraţie se coroborează cu concluziile Raportului de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Iaşi, din care rezultă că partea vătămată M.M. a prezentat o plagă penetrantă abdominală cu secţiune de ciucure epiploic sigmoidian cu hemoragie spaţiul retroperitoneal stâng, leziunea producându-se prin lovire activă cu obiect înţepător-tăios.
Revenirea martorei M.V. şi a părţii vătămate M.M., asupra declaraţiilor date în faţa organelor de urmărire penală, sunt lipsite de relevanţă, deoarece nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, întrucât nu există dovezi că leziunile suferite de victimă ar fi fost produse în alte împrejurări.
Aşa fiind, se constată că cererea formulată de inculpat în sensul achitării lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, nu este fondată şi urmează să fie respinsă.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, se apreciază că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut iniţial fapta şi a regretat-o.
De altfel, pedeapsa de 6 ani închisoare se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator şi este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală.
Cum nici cel de al doilea motiv de recurs se constată că nu este întemeiat, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul M.V. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 14 martie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 363 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 14 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1301/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1303/2003. Penal → |
|---|
