CSJ. Decizia nr. 1356/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1356/2003
Dosar nr. 1867/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 640 pronunţată în dosarul penal nr. 2992/2001 la data de 15 noiembrie 2001, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul A.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de substanţe interzise, prevăzută de art. 312 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) raportat la art. 80 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Conform art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., prin sentinţa penală nr. 90/1999 de către Judecătoria Huşi, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă aceea aplicată, respectiv 2 ani închisoare.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut în fapt că la data de 27 ianuarie 2001, inculpatul, împreună cu P.M. s-a deplasat cu un autoturism de ocazie în Iaşi, Zona Pieţii Independenţei pentru a comercializa 2,580 kg mercur. Acţiunea a fost întreruptă de intervenţia organelor de poliţie.
Inculpatul a recunoscut, iar fapta şi vinovăţia au fost stabilite şi cu alte mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracţiunii, buletinul de analiză chimică şi declaraţiile martorilor V.C.F. şi A.L.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 86 pronunţată în dosarul penal 365/2002 la data de 19 martie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, prin greşita aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)] constând în aceea că nu s-a apreciat corect gradul de pericol social, extrem de redus, nespecific unei fapte pentru a fi infracţiune sau care ar fi trebuit să îi aducă o pedeapsă mai redusă [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa, Curtea constată că în raport de motivele invocate, recursul apare ca nefondat.
Într-adevăr, instanţele au stabilit corect, atât situaţia de fapt, inclusiv gradul de pericol social, cât şi vinovăţia inculpatului.
Pedeapsa aplicată este suficient de redusă dacă se are în vedere pericolul faptei determinat de cantitatea avută, sinceritatea inculpatului, dar şi starea de recidivă în care se află, lipsa unei ocupaţii stabile la data comiterii infracţiunii.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de culpa sa procesuală, dată de respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 86 din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1355/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 1357/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
