CSJ. Decizia nr. 1352/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1352/2003
Dosar nr. 4099/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 15 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 9913/2001, Tribunalul Prahova, secţia penală, a pronunţat următoarea hotărâre:
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., infracţiunea de furt calificată, faptă din 22 aprilie 2001, parte vătămată SC S.R. SA Câmpina, prejudiciu 1.919.314 lei, recuperat, condamnă inculpaţii:
1. B.V.;
2. I.M.;
3. M.V.;
4. D.N. şi
5. S.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, fiecare.
Aplică art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru fiecare inculpat.
Ia act că prejudiciul a fost recuperat prin restituire.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpaţi 20 de bidoane de plastic a câte 20 litri fiecare.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la câte 650.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpaţii, la data de 22 aprilie 2001, s-au deplasat cu un autoturism condus de recurentul B.V. la Depozitul de produse petroliere aparţinând SC S.R. Câmpina, pentru a sustrage produse petroliere. Inculpaţii au încărcat în autoturism 20 bidoane plastic de câte 20 l fiecare şi ajungând la depozit, au încărcat cantitatea de 400 l produs petrolier, pe care l-au depozitat în maşina parcată lângă gardul unităţii. La plecare au fost surprinşi de organele de poliţie.
Contravaloarea produsului sustras s-a stabilit a fi 1.919.314 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor s-au reţinut de instanţă pe baza probelor administrate şi anume: procesul verbal de constatare, procesul verbal de ridicare de probe, buletin de analiză a produsului, declaraţia martorului C.V. acte şi a recunoaşterii de către inculpaţi a faptei comise.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 406 pronunţată la data de 11 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 1065/2002, a admis apelurile inculpaţilor şi a redus pedepsele aplicate fiecărui inculpat, de la 2 ani la un an închisoare, ţinând seama de valoarea economică scăzută (astfel cum a rezultat după efectuarea unei expertize tehnice şi solicitarea de relaţii de la Rafinăria S.R.) şi de împrejurările faptei. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpaţii au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie faţă de prevederile dispoziţiilor art. 181 C. pen., fiind pronunţată printr-o greşită aplicare a legii, sub acest aspect (art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.).
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi achitarea inculpaţilor, fapta fiind lipsită de pericol social specific unei infracţiuni.
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa în raport de critica adusă, probele existente şi dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.
Este cert stabilit şi recunoscut, că inculpaţii şi-au însuşit cantitatea de 400 l produs petrolier.
Încă din faza de urmărire penală Rafinăria S.R. SA a precizat că produsul petrolier luat din „Lacul Peştelui" era proprietatea lor şi avea o valoare de 1.919.314 lei.
Există buletin de analiză, laboratorul definind produsul ca fiind „slops". Faţă de susţinerile inculpaţilor, în sensul că produsul este lipsit de valoare economică, instanţa de apel, bine a considerat necesară o verificare de specialitate pe acest aspect, dispunând efectuarea unei expertize.
Cu toate că Rafinăria S.R. a avut o atitudine necooperantă, refuzând să prezinte acte oficiale privind schema tehnologică de recuperare a produsului petrolier din „Lacul Peştelui", expertiza a putut stabili că:
- ŞIopsul reprezintă pierderi tehnologice şi accidentale de ţiţei, care se regăsesc în sistemul de canalizare al rafinăriei, împreună cu apele reziduale.
- acest amestec se separă în „separatorul de ape reziduale", produsul petrolier recuperându-se şi fiind refolosit, iar apoi se neutralizează şi se evacuează împreună cu apa tehnologică în „Lacul Peştelui".
Deşi aceste ape ar trebui să fie pure din punct de vedere chimic, ele în realitate, mai conţin suspensii de ţiţei şi produs petrolier.
- sub acţiunea factorilor naturali, acest produs se ridică la suprafaţa apei şi este colectat printr-un jgheab şi pompat în 2 rezervoare pentru decantare, de unde este pompat mai departe în procesul de producţie, ca un ţiţei brut.
- concret însă, instalaţia nu a mai funcţionat din anul 1999, ceea ce face ca produsul petrolier în aceste condiţii să nu mai aibă valoare economică.
S-a mai menţionat că lacul nu este împrejmuit şi nici protejat.
În aceste condiţii, Curtea constată că, în mod greşit s-a apreciat că fapta inculpaţilor constituie infracţiune.
Chiar dacă în aparenţă ar părea îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de furt, împrejurările specifice în care s-a desfăşurat fapta, exclud gradul de pericol social, caracteristic infracţiunii.
Condiţiile în care se află ŞIopsul lipsit de orice aparenţă de apartenenţă a cuiva sau de pază, valoarea economică extrem de redusă (şi mai mult virtuală în perioada în care instalaţia nu funcţiona), datele ce caracterizează persoana inculpaţilor fără antecedente, cu o situaţie materială precară, sinceri şi plini de regrete, toate duc spre concluzia exprimată.
Astfel fiind şi pentru aceste considerente, recursurile apar fondate, urmând a fi admise în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 C. proc. pen. şi a se casa hotărârile, iar în fond, inculpaţii să fie achitaţi, pentru infracţiunea de furt, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni, urmând să se aplice sancţiuni administrative.
Onorariile avocatului din oficiu vor fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.N., B.V., I.M., D.N. şi M.V. împotriva deciziei penale nr. 406 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 18 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului Prahova cu privire la condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., achită pe toţi inculpaţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) C. pen.
Conform art. 91 lit. c) C. pen., aplică inculpaţilor S.N., B.V., I.M., D.N. şi M.V. sancţiunea cu caracter administrativ de câte 1.000.000 lei amendă.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1351/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1353/2003. Penal → |
|---|
