CSJ. Decizia nr. 1451/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1451/2003
Dosar nr. 1478/2001
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriile nr. 217/P/1997, nr. 350/P/1997, nr. 385/P/1997 şi nr. 541/P/1997 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- D.T., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 290, art. 26 raportat la art. 291, art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi la art. 215 alin. (2) combinat cu art. 31 alin. (2) C. pen., art. 26 din acelaşi cod raportat la art. 35 alin. (1) şi la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; cu excepţia infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., toate celelalte infracţiuni au fost comise în formă continuată,
- B.G.C., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 31 alin. (2) şi a art. 41 alin. (2), art. 215 alin. (2) C. pen. şi de art. 26 din acelaşi cod, raportat la art. 35 alin. (1) şi la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- B.Z.B., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., precum şi de art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- C.S., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 26 raportat la art. 290, art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- B.A.Z., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 26 raportat la art. 290 C. pen., art. 26 din acelaşi cod, raportat la art. 35 alin. (1) şi la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- U.G., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., art. 36 alin. (1), art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- N.V.C., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, art. 291, de asemenea, C. pen., art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- M.M., pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 290, art. 291 şi art. 215 alin. (2) C. pen.,
- P.V.C., pentru infracţiunile comise în concurs real şi prevăzute de art. 26 raportat la art. 290, art. 291 şi art. 215 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă că, în intervalul cuprins între primăvara anului 1996 şi luna aprilie 1997, inculpatul D.T., în schimbul unor foloase băneşti, a falsificat mai multe acte pentru autovehicule mai vechi de 8 ani, de provenienţă străină, acte în baza cărora acele maşini au fost puse în circulaţie şi conduse pe drumurile publice, fără a fi înmatriculate şi cu numere false de înmatriculare (străine). De asemenea, inculpatul a întocmit, în unele cazuri, în mod fictiv, acte de donaţii, contribuind cu intenţie indirectă la inducerea în eroare a autorităţilor vamale şi creând premisele sustragerii de la plata taxelor vamale cuvenite statului pentru acele autovehicule care au fost înmatriculate pe societăţi sau fundaţii non-profit, exceptate de la plata acestora pentru bunurile donate.
Referitor la activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi s-a reţinut că, după ce au achiziţionat autoturisme străine mai vechi de 8 ani, neînmatriculate în România – direct sau prin cunoştinţe comune, l-au ajutat pe inculpatul D.T., prin furnizarea elementelor de identificare a acestora, la întocmirea actelor false, precum şi prin indicarea datelor de individualizare a societăţilor non-profit la încheierea actelor de donaţie false. Ulterior, autoturismele erau puse în circulaţie de adevăraţii proprietari, în persoana inculpaţilor, inclusiv prin înstrăinarea către alte persoane.
Prin sentinţa penală nr. 3329 din 16 noiembrie 1998, Judecătoria Oradea a condamnat pe inculpaţii:
- D.T., la trei pedepse de câte un an şi 10 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., la două pedepse de câte un an şi 8 luni închisoare, în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 290 C. pen., la un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an şi 4 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, la trei pedepse de câte un an şi 10 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la un an şi 10 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 şi la un an şi 4 luni, în baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen.
- C.S., la 6 luni închisoare în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 291 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi la un an închisoare, în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966. S-a constatat, că toate pedepsele sunt graţiate în întregime, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 137/1997.
- B.A.Z., la 6 ani închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi la un an închisoare, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
- U.G. la două pedepse de câte 6 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la două pedepse de câte 6 luni închisoare în baza art. 291 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, la 6 luni închisoare, în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi la 6 luni închisoare, în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
S-a constatat, că toate pedepsele aplicate inculpaţilor sus-arătaţi sunt graţiate în întregime, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Prin aceeaşi hotărâre au fost achitaţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpaţii:
- D.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., şi art. 215 alin. (2) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
- B.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (2) C. pen.
- B.Z.B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;
- M.M., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen., a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., şi a două infracţiuni prevăzute de art. 291 C. pen.
- P.V.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen., şi art. 291 C. pen.
- N.V.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
S-a constatat că inculpatul B.G.C., a fost reţinut în data de 24 martie 1997, inculpatul B.Z.B., a fost reţinut în data de 17 martie 1997, iar inculpatul D.T. a fost arestat de la 15 aprilie 1997, la 12 iulie 1997.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumelor de bani cu titlu de confiscare, în favoarea statului, astfel: B.G.C. cu 150 mărci germane, B.A.Z. cu 200 mărci germane, D.T. cu 1770 mărci germane sau echivalentul în lei, la data plăţii.
S-au respins pretenţiile formulate de partea civilă.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului D.T., de pe teritoriul României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
I. a) În cursul lunii septembrie 1996, inculpatul N.V.C., a cumpărat din Piaţa Oradea, un autoturism marca Ford Escort Ava, mai vechi de 8 ani.
În cursul lunii martie 1997, prin intermediul martorului M.F.D., inculpatul l-a cunoscut pe martorul K.I.P., care l-a asigurat că poate intermedia înscrierea autoturismului în Austria, scop în care, inculpatul i-a înmânat acestuia din urmă, actele autoturismului.
Martorul K.I.P., a luat actele pe care le-a dat inculpatului D.T., acesta întocmind certificatul de înmatriculare austriac în fals, pe numele de A.O., o poliţă de asigurare internaţională, o împuternicire notarială prin care se atestă că A.O., împuterniceşte pe inculpatul N.V.C., să circule pe drumurile publice cu acel autoturism şi numere de înmatriculare corespunzătoare actelor.
Inculpatul N.V.C., împreună cu martorul M.F.D., s-au întâlnit cu martorul K.I.P., care era însoţit de inculpatul D.T., care i-a înmânat primul actele sus-menţionate şi l-a asigurat că poate circula cu autoturismul fără probleme, primind în schimb suma de 300 mărci germane. Inculpatul N.V.C. a condus autoturismul „înmatriculat" în condiţiile expuse, până la atelierul A.S. din Oradea.
b). În acelaşi fel au procedat inculpaţii împreună cu aceeaşi martori, la înmatricularea autoturismului martorei T.G.F., ce a cumpărat un autoturism marca VW. Jeta, plătind suma de 350 mărci germane, însă nu a pus autoturismul în circulaţie, martora aflând de la inculpatul N.V.C. că autoturismul se poate înmatricula în Austria.
II. a) În primăvara anului 1996, inculpatul B.G.C. a cumpărat autoturismul marca AUDI - 100 de la cetăţeanul turc C.O. domiciliat în Austria, fiind mai vechi de 8 ani. Ulterior a vândut autoturismul inculpatului B.Z.B., primul venind cu ideea de a înmatricula autoturismul în Ungaria, apoi pe baza unei proceduri, pentru societatea celui de-al doilea SC C.T. SRL Oradea, acesta să poată circula pe drumurile publice.
Inculpatul B.G.C. a luat actele autoturismului şi datele societăţii şi prin intermediul martorului B.I. a luat legătura cu inculpatul D.T., care în schimbul sumei de 300 mărci germane, a întocmit în fals certificatul de înmatriculare, aparent emis de autoriăţile maghiare pe numele N.Z. şi o procură prin care atesta că proprietarul împuterniceşte SC C.T. SRL Oradea să circule cu acel autoturism, inculpatul B.G.C. primind cu actele şi două tăbliţe cu numărul respectiv. Cu autoturismul astfel „înmatriculat" inculpatul B.Z.B. a circulat în ianuarie 1997, l-a vândut martorului M.E.R., care a fost depistat de lucrătorii de poliţie, inculpatul B.G.C., a primit pentru înmatriculare de la inculpatul B.Z.B. suma de 400 mărci germane, din care şi-a reţinut suma de 100 mărci germane.
b). În primăvara anului 1996, inculpatul B.G.C., a cumpărat de la acelaşi cetăţean turc autoutilitara Opel Kadett, mai vechi de 8 ani, pe care l-a vândut lui T.I. şi i-a dat inculpatului actele autoturismului, pentru a-i rezolva un act de donaţie de la vechiul proprietar, pentru ca să poată fi înmatriculat pe biserică. Prin martorul B.A.I., inculpatul a remis actele inculpatului D.T., care a întocmit în fals un act de donaţie şi autoturismul a fost înmatriculat, pentru Biserica Penticostală A., autoturismul fiind sustras de la plata taxelor vamale în sumă de 4.039.608 lei. Odată cu actele, inculpatul B.G.C., a primit de la martora T.I., suma de 150 mărci germane şi şi-a reţinut pentru el suma de 50 mărci germane.
c). În anul 1996, martorul P.C. a cumpărat un Ford Scorpio, înmatriculat în Austria, de la numitul A.R., care a adus maşina până în Ungaria, care l-a împuternicit pe inculpatul B. să conducă autoturismul. Pentru ca martorul P.C., să poată înmatricula autoturismul prin B., inculpatul B. a luat legătura cu inculpatul D.T., care a întocmit în fals o împuternicire pe numele martorului P.C. şi a circulat pe baza acestei împuterniciri, inculpatul D.T. primind suma de 100 mărci germane.
d). În luna ianuarie 1997, inculpatul B.C. a cumpărat de la C.O. din Austria, autoturismul marca Ford Scorpio înmatriculat în Austria şi l-a vândut martorului C.D. Prin martorul B.A., inculpatul a luat legătura cu inculpatul D.T., care pentru suma de 100 mărci germane a întocmit un act de donaţie în favoarea A.S. F. Oradea, cu care martorul a obţinut liberul de vamă, fără a achita taxele vamale, în sumă de 29.556.417 lei.
e). În luna martie 1997, inculpatul B. a intermediat cumpărarea autoturismului VW. Transporter de numitul K.K., de la C.O., autoturismul având o vechime de peste 8 ani, inculpatul a luat legătura cu P.D., preşedintele Fundaţiei L., pentru a accepta înscrierea autoturismului, după care l-a contactat pe A.B., care i-a înmânat actele autoturismului şi a fundaţiei, inculpatului D.T., acesta întocmind o donaţie falsă, cu care s-a obţinut scutire de taxe vamale în sumă de 6.920.874 lei, apoi înmatricularea autoturismului. Inculpatul B. a primit actele solicitate după o perioadă de 3 zile prin intermediul martorului B.A.
III. În anul 1996, inculpatul C.S. a cumpărat autoturismul marca Ford Scorpio, fără actele aparţinătoare. Prin V.A., l-a cunoscut la inculpatul B.A., care i-a promit că-i rezolvă înmatricularea în Ungaria pe numele unui cetăţean maghiar, el urmând să circule pe baza unei împuterniciri, numărul de înmatriculare provenind de la un atelier de dezmembrări din Ungaria, inculpatul C.S. i-a înmânat inculpatului B.A., actele autoturismului şi ale sale, acesta solicitând suma de 400 mărci germane, apoi s-a întâlnit cu inculpatul D.T., care în aceeaşi zi, după câteva ore, i-a înmânat inculpatului B.A., un certificat de înmatriculare cu poliţa de asigurare internaţională şi o procură falsă în care se atesta că poate circula cu acel autoturism.
IV. În cursul lunii decembrie 1996, inculpatul M.M. a cumpărat din Germania autoturismul, care nu putea fi înmatriculat în România decât pe o asociaţie non-profit sau persoană fizică repatriată. La 23 ianuarie 1997, acesta a vândut autoturismul lui N.J., cel din urmă solicitând să fie donat fundaţiei A.C., al cărui membru era inculpatul, primind în xerox actul de constituire a fundaţiei. Prin P.V., P.G.C., şi B.A.I., actele au ajuns la inculpatul D.T., care pentru suma de 100 mărci germane, a întocmit în fals actul de donaţie, pe baza căruia s-a obţinut scutirea de taxe vamale în cuantum de 20.843.529 lei.
V. Similar au procedat inculpaţii pentru autoturism pe seama fundaţiei A. Oradea nefiind plătite taxele vamale în cuantum de 11.994.945 lei, inculpatul D.T., primind suma de 100 mărci germane.
VI. În luna decembrie 1996, inculpatul P.V.C., a cumpărat autoturismul Opel Ascona, ale cărei date prin intermediul lui P.C. şi B.A. au ajuns la inculpatul D.T., şi pe baza actului de donaţie în fals, a fost înmatriculat autoturismul pe fundaţia A., neplătindu-se taxe vamale de 11.518.991 lei, pentru fals inculpatul D.T. primind suma de 50 mărci germane.
VII. În ianuarie – martie 1997, inculpatul D.T., a întocmit în fals pentru şapte autoturisme, actele de donaţie, fără ca proprietarii autoturismelor să cunoască această împrejurare, unele fiind folosite pentru punere în circulaţie a autoturismelor altele nu, inculpatul primind sumele cuprinse între 100 şi 250 mărci germane.
VIII. În luna august 1996, inculpatul U.G. a cumpărat de la un cetăţean din Oradea, autoturismul marca VW. Golf I mai vechi de 8 ani neînscris în circulaţie. Inculpatul a apelat la inculpatul D.T., care în schimbul sumei de 125 mărci germane, a întocmit în fals un certificat de înmatriculare prin care se atesta că autoturismul este înscris în Ungaria şi o poliţă de asigurare, aceste acte fiind aparent emise de autorităţile maghiare, pentru care a primit suma de 120 mărci germane. În fapt cu nr. de înmatriculare era înscris în circulaţie un autoturism Skoda. Cu ocazia cercetării s-a constatat, că permisul de conducere prezentat de inculpatul U.G., a fost întocmit în fals, de o persoană necunoscută în Ungaria, inculpatul înmânându-i acelei persoane datele sale de identitate şi poza, el nedeţinând carnet de conducere nici în România şi nici în Ungaria.
Instanţa a apreciat că, faptele aşa cum au fost reţinute în sarcina inculpatului D.T., întrunesc elementele constitutive ale trei infracţiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ale unei infracţiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., a două infracţiuni prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ale unei infracţiuni prevăzute de art. 290 C. pen., a două infracţiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a şase infracţiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, a unei infracţiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., texte în baza cărora a dispus condamnarea acestuia.
Referitor la infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat, a dispus achitarea lui, apreciind că actele de donaţie sunt legale şi, prin urmare, nu se datorau taxe vamale.
Totodată, a dispus achitarea inculpaţilor P.V.C., N.V.C., B.G.C., B.Z.B., M.M., pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, reţinând că aceştia nu au cunoscut că actele autoturismelor a căror înmatriculare a fost facilitată de inculpatul D.T. sunt false.
De asemenea, a apreciat că faptele aşa cum au fost reţinute în sarcina inculpaţilor C.S., U.G., B.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, pentru care au fost trimişi în judecată şi ca urmare a dispus condamnarea lor.
Prin Decizia penală nr. 1058/ A din 10 noiembrie 1999, Tribunalul Bihor, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi de partea civilă Direcţia Generală a Vămilor, a desfiinţat hotărârea instanţei de fond în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În baza art. 215 alin. (2) raportat la art. 31 alin. (2) şi art. 26 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), tribunalul a dispus condamnarea inculpatului D.T. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi, respectiv, la două pedepse de câte 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 34 C. pen., contopind pedepsele, tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci în total 5 ani închisoare.
Instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului B.G.C. la trei pedepse de câte un an închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 din acelaşi cod, raportat la art. 35 alin. (1) din decretul nr. 328/1966 şi, respectiv, la o pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 35 alin. (2) din decretul nr. 328/1966, toate acestea constatate graţiate potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
În baza art. 215 alin. (2) şi a art. 215 alin. (2) combinat cu art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la pedepse de 3 ani închisoare şi respectiv, 3 ani şi 2 luni închisoare.
Potrivit art. 34 C. pen., contopind pedepsele, tribunalul a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 291 C. pen., a art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, instanţa a condamnat pe inculpatul B.Z.B. la trei pedepse de câte un an închisoare şi o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare, toate constatate graţiate, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
De asemenea, tribunalul a condamnat pe inculpatul M.M. la 4 pedepse de câte un an închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 şi art. 291 C. pen., constate graţiate şi la două pedepse de câte 3 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (2) din acelaşi cod.
Potrivit art. 34 C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul P.V.C. la două pedepse de câte o lună închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 290 şi art. 291 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod, constatate graţiate condiţionat.
În baza art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., instanţa a stabilit aceluiaşi inculpat pedeapsa de un an închisoare.
În fine, tribunalul a condamnat pe inculpatul N.V.C. la 4 pedepse de câte un an închisoare şi, respectiv, la o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ., instanţa a obligat pe inculpatul D.T. la despăgubiri, în favoarea Direcţiei Generale a Vămilor, singur, precum şi în solidar cu fiecare dintre inculpaţii B.G.C., M.M., P.V.C., astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii.
Totodată, tribunalul a aplicat prevederile art. 445 C. proc. pen., în privinţa înscrisurilor false.
Apelurile declarate de inculpaţii D.T., B.A. şi C.S. au fost respinse ca nefondate.
S-a argumentat că, procurând acte false şi, deopotrivă, falsificând documente, pentru punerea în circulaţie a unor autovehicule, care nu îndeplineau condiţiile cerute de lege pentru aceasta, inculpatul D.T. a indus în eroare Direcţia Generală a Vămilor, pe care a şi prejudiciat-o cu sumele ce ar fi fost obţinute, dacă introducerea în ţară a acestora s-ar fi realizat cu respectarea legii.
De asemenea, s-a avut în vedere, că marea majoritate a inculpaţilor au introdus în ţară autoturisme în mod fraudulos şi deşi cunoşteau că inculpatul D.T. nu este persoana autorizată să le elibereze contra unor sume de bani, actele necesare punerii autovehiculelor în circulaţie (de altfel, acesta nici nu avea loc de muncă), au susţinut fără temei că nu au ştiut că actele remise de cei menţionaţi sunt false.
Prin Decizia penală nr. 289/R/2000 din 4 aprilie 2000, Curtea de Apel Oradea, recursurile declarate de inculpaţi, a casat hotărârile anterioare şi le-a modificat în sensul, că a menţinut sentinţa penală nr. 3329/1998 a Judecătoriei Oradea, cu privire la inculpaţii D.T., B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C. şi N.V.C.; a înlăturat condamnarea inculpaţilor C.S., B.A. şi U.G., la pedepsele aplicate precum şi dispoziţiile Legii nr. 137/1977.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea şi a acestor inculpaţi pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, cu excepţia inculpatului U.G., în privinţa căruia a menţinut condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constatând-o însă graţiată.
În final, instanţa de recurs a înlăturat dispoziţiile art. 117 C. pen., cu privire la inculpatul D.T.
Prin recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile instanţelor de fond şi recurs sunt criticate numai în partea referitoare la achitarea inculpaţilor B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C., N.V.C., C.S., B.A. şi U.G., pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, cu excepţia inculpatului U.G., în privinţa căruia s-a pronunţat condamnarea, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi a inculpatului D.T., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Se susţine că, interpretând necorespunzător probele în cauză, instanţele de fond şi de recurs au comis o eroare gravă de fapt, cu consecinţa greşitei achitări a inculpaţilor.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 3 şi art. 4 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal, trebuie să se asigure, printre altele, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, sens în care organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ.
Pentru realizarea aceluiaşi deziderat, în art. 62 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat obligaţia lămuririi cauzei sub toate aspectele, pe bază de probe. Altfel spus, atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată sunt obligate să clarifice pe deplin cauza, bazându-se pe elemente de fapt, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor împrejurărilor necesare pronunţării unei soluţii juste în proces.
Ori, în cauză, neconformându-se exigenţelor impuse de prevederile legale invocate, instanţele de fond şi recurs au pronunţat soluţii greşite pe baza unor probe care, deşi sunt de natură să conducă indubitabil la concluzia vinovăţiei inculpaţilor, au fost superficial analizate şi, finalmente, necorespunzător interpretate.
Potrivit art. 215 alin. (2) C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune, în forma sa agravantă, inducerea în eroare a unei persoane prin folosire de nume sau calităţi mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
În cauză, din probele administrate a rezultat că, în anul 1995, inculpatul D.T., cetăţean maghiar, a venit în România, cu intenţia declarată, dar nevalorificată, de a înfiinţa o societate comercială în domeniul reparaţiilor auto şi al vânzării pieselor de schimb, După ce a vizitat mai multe oraşe, inculpatul s-a stabilit în Oradea, unde a închiriat două apartamente, pe cel din str. General Magheru folosindu-l, în principal, pentru depozitarea unor materiale, scule, ustensile, imprimate, ştampile, de care s-a folosit la comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, inclusiv o maşină de scris marca Privileg, achiziţionată din Germania. Întregul arsenal de instrumente de falsificat şi formularele, în alb, pentru înmatricularea autovehiculelor în străinătate au fost identificate cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la reşedinţa inculpatului şi consemnate în procesul-verbal.
Frecventând diferite localuri, inculpatul D.T. a cunoscut mai multe persoane, inclusiv dintre cele cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, cărora le-a mărturisit că poate întocmi acte, pentru înmatriculare în România, pentru autoturisme de provenienţă străină, mai vechi de 8 ani, fapt necontestat de acesta nici un moment, contra unor foloase băneşti.
Pentru că mulţi dintre amatorii unei asemenea facilităţi doreau să evite plata taxelor vamale aferente, după achiziţionarea autoturismelor solicitau inculpatului D.T., direct ori prin intermediari întocmirea unor acte de donaţie în favoarea unor fundaţii sau societăţi non-profit, deşi cunoşteau că nu se adresează unei persoane autorizate, fapt acceptat de cel menţionat.
Astfel, în primăvara anului 1996, inculpatul B.G.C. a cumpărat autoutilară marca Opel Kadett, deci neînmatriculabilă, de la cetăţeanul turc C.O., din Austria.
Ulterior, autoutilara a fost vândută de inculpat martorei T.I. pentru suma de 1.000 mărci germane, căreia i-a promis că-i „rezolvă" actul de donaţie în favoarea bisericii penticostale A. de la fostul proprietar, operaţiune pentru care a pretins şi primit 150 mărci germane. În acest sens a fost contactat inculpatul D.T. a întocmit în fals, semnând, atât pentru notar, cât şi pentru donator, un act de donaţie, scris la maşina de dactilografiat marca Privileg, operaţiune pentru care a primit 100 mărci germane. Impresiunile ştampilei aplicate pe acel act pretins notarial au fost din cele ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare la reşedinţa inculpatului.
Prin acest procedeu autoutilara, cu datele de mai sus, a fost înmatriculată pentru biserica penticostală A. şi sustrasă de la plata taxelor vamale în sumă de 4.029.608 lei.
În cursul lunii ianuarie 1997, inculpatul B.G.C. a cumpărat din Austria, de la acelaşi cetăţean turc, un autoturism marca Ford Scorpio şi înmatriculat în această ţară.
Autoturismul Ford Scorpio a fost vândut martorului C.D., căruia în realizarea aceloraşi interese evocate în cazul precedent i-a fost procurat de inculpatul B.G.C. un act de donaţie a acestuia în favoarea A.S. F. din Oradea, întocmit în fals de inculpatul D.T. Consecinţa acestor manopere a fost scutirea de taxe vamale în sumă de 20.556.417 lei.
Situaţia de fapt descrisă mai sus este probată cu acte.
În acelaşi mod au procedat cei doi inculpaţi în legătură cu autoturismul VW. Transporter, demonstrat prin mijloacele de probă consemnate.
Dar, inculpatul D.T. a desfăşurat activităţi de genul celor arătate nu numai în relaţia cu inculpatul B.G.C., ci şi cu inculpaţii M.M., P.V.C., precum şi cu alte persoane faţă de care nu s-a dispus trimiterea în judecată apreciindu-se că au acţionat fără vinovăţie, fapte atestate fizic şi demonstrate în materialitatea lor prin mijloacele de probă conservate în dosarul nr. 541/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Faţă de caracterul unitar şi neechivoc al probelor nu se mai impune descrierea succesiunii faptelor, de altfel similare cu cele deja invocate.
Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică necontestate nici un moment de inculpatul D.T. care a recunoscut constant, inclusiv în faţa instanţelor comiterea infracţiunilor se coroborează cu celelalte probe şi atestă că falsificarea, atât a actelor de donaţie, cât şi a documentelor de înmatriculare a autoturismelor, s-a realizat de către cel menţionat cu instrumentele descoperite în apartamentul din str. General Magheru, cu dublul scop, al înmatriculării unor autoturisme de provenienţă străină, mai vechi de 8 ani şi al asigurării deţinătorilor lor de a se sustrage de la plata taxelor vamale aferente.
După cum se învederează în mod just şi în recursul în anulare, argumentele avute în vedere de instanţele de fond şi de recurs s-au rezumat la a invoca legalitatea actelor de donaţie, cu consecinţa nedatorării taxelor vamale şi deci a inexistenţei oricărei induceri în eroare a organelor vamale. Însă, aspectul de legalitate a donaţiilor nu a fost motivat de instanţe în nici un mod.
Este de menţionat totodată că, instanţele de fond şi de recurs au dispus achitarea şi a celorlalţi inculpaţi în considerarea lipsită de temei în contextul derulării faptelor că nu au cunoscut caracterul ilicit al actelor remise de inculpatul D.T.
Or, câtă vreme, cei vizaţi s-au adresat în vederea obţinerii, contra cost, a actelor de înmatriculare a autoturismelor de provenienţă străină, despre care ştiau că sunt mai vechi de 8 ani, unei persoane particulare, fără vreo abilitare legală în această materie, este de neconceput că nu ar fi cunoscut că actele întocmite în asemenea condiţii sunt false.
Dar, aşa cum, de asemenea, se subliniază în mod just în recursul în anulare, în legătură tot cu problema de mai sus, în considerentele hotărârilor criticate nu sunt menţionate probele care au determinat soluţia de achitare şi care au fost de natură să contrazică ansamblul probator administrat de organele de urmărire penală.
Faţă de toate cele expuse mai sus, era de constatat existenţa vinovăţiei inculpaţilor, sub aspectul tuturor infracţiunilor deduse judecăţii, elementele infracţiunilor imputate fiind pe deplin realizate.
În această situaţie, achitând pe inculpaţii B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C., N.V.C., pentru toate infracţiunile deduse judecăţii şi a inculpatului D.T., pentru infracţiunile de înşelăciune, în condiţiile în care s-a dovedit vinovăţia lor, prima instanţă, a pronunţat, sub acest aspect, o hotărâre contrară legii.
De aceea, hotărând în sensul existenţei vinovăţiei inculpaţilor sus-arătaţi, pentru toate infracţiunile deduse judecăţii şi dispunând condamnarea lor, instanţa de apel a pronunţat, sub acest aspect, o decizie legală şi temeinică.
Aşa fiind, instanţa de recurs, trebuia să confirme Decizia instanţei de apel şi să respingă recursurile declarate în cauză.
Instanţa de recurs însă nu a procedat aşa, ci fără nici o motivare concretă, a admis recursurile declarate, a casat Decizia instanţei de apel şi a confirmat soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la achitarea inculpaţilor sus-arătaţi şi la rândul ei, a dispus achitarea şi a inculpaţilor C.S., B.A. şi U.G., pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, cu excepţia ultimului inculpat, în privinţa căruia a menţinut condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constatând-o însă graţiată.
Procedându-se astfel, Decizia pronunţată de instanţa de recurs este, sub aceste aspecte, contrară legii.
În consecinţă şi pentru considerentele arătate, recursul în anulare fiind întemeiat, se admite, se casează, atât sentinţa judecătoriei, cât şi Decizia curţii de apel numai în partea privitoare la achitarea inculpaţilor B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C., N.V.C., C.S., B.A., pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, a inculpatului U.G. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 35 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 şi a inculpatului D.T., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi art. 215 alin. (2) combinat cu art. 31 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., şi se menţine Decizia instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 3329 din 16 noiembrie 1998 a Judecătoriei Oradea şi deciziei penale nr. 289/ R din 4 aprilie 2000 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpaţii D.T., B.G.C., B.Z.B., C.S., B.A.Z., U.G., N.V.C., M.M. şi P.V.C.
Casează hotărârile atacate şi menţine Decizia penală nr. 1058/ A din 10 noiembrie 1999 a Tribunalului Bihor.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu asigurată intimaţilor inculpaţi D.T., N.V.C., B.Z.B., C.S., B.A.Z., U.G. şi M.M. în sumă de câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 1453/2003. Penal → |
|---|
