CSJ. Decizia nr. 1453/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1453/2003
Dosar nr. 101/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 242 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) din acelaşi cod, precum şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 36 C. pen., cu referire la art. 34 lit. b) şi art. 35 din acelaşi cod, a fost contopită pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1417 din 25 mai 2001 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă perioada executată de la 23 octombrie 2001, la zi.
Totodată, au fost anulate formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1417/2001 a Judecătoriei Galaţi.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 50.000.000 lei daune morale către părţile civile S.V. şi S.Ş.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În anul 1995, victima S.G. s-a căsătorit cu sora inculpatului (S.L.), relaţiile dintre aceştia deteriorându-se, astfel că în luna decembrie 2000, s-au separat în fapt, victima fiind în relaţii de duşmănie cu membrii familiei I.
În seara zilei de 22 octombrie 2001, inculpatul s-a întâlnit cu victima în apropierea magazinului SC D. SRL din comuna Pechea, între ei având loc o dispută verbală, inculpatul lovindu-l lovindu-l pe S.G. cu pumnii în faţă. În acest context, victima a scos un cuţit din buzunarul hainei, însă nu l-a folosit, întrucât, inculpatul i-a aplicat în continuare lovituri cu pumnii, lovituri în urma cărora victima a căzut pe stradă.
Deşi, l-a dezarmat pe S.G., acesta fiind căzut la pământ, inculpatul a continuat activitatea agresivă şi i-a aplicat lovituri cu cuţitul în diferite zone ale corpului, până ce l-a adus în stare de inconştienţă.
Ulterior, victima a fost transportată la Spitalul judeţean Sf. Apostol Andrei din Galaţi, unde a decedat.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depoziţiilor martorilor S.A., N.M., C.D., N.P., I.N., L.G., I.S., S.L. şi I.S. şi rapoartelor medico-legale, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 532 din 3 octombrie 2002, a admis apelurile formulate de părţile civile S.V. şi S.Ş., a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la latura civilă şi a majorat despăgubirile civile de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei, iar daunele morale de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi părţile civile.
Prin recursul parchetului se critică hotărârile pronunţate cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Părţile civile au criticat hotărârile pronunţate tot sub aspectul laturii penale, apreciind, că pedeapsa aplicată este prea blândă.
Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată, că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar recursurile formulate de părţile civile sunt inadmisibile.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi;
Instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus arătat.
În speţă, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., se impune.
Potrivit acestui text, constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei şi a modului de a acţiona al inculpatului se desprinde concluzia, aşa cum bine au reţinut instanţa de fond şi cea de apel, că în momentul săvârşirii infracţiunii, inculpatul s-a aflat într-o puternică stare de tulburare, fiind incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Din ansamblul probator aflat în dosar, rezultă că inculpatul a acţionat în urma unei suite de situaţii provocatorii generate de victimă, care au dus în final, la reacţia violentă a inculpatului.
Astfel, între inculpat şi victimă preexista o stare de duşmănie de mai mulţi ani, victima manifestându-se violent în familie, lovind atât pe fosta soţie, cât şi pe părinţii inculpatului, împrejurare care a creat în psihicul inculpatului o stare emoţională deosebită în momentul când se întâlnea cu victima.
În seara în care s-a săvârşit infracţiunea, victima a fost cea care l-a acostat pe inculpat sub pretextul intenţiei de a discuta cu acesta, şi tot victima a fost cea care a scos din buzunar un cuţit, l-a ameninţat pe inculpat şi l-a lovit, cauzându-i leziunile înscrise în raportul de constatare medico-legală.
Urmare a atitudinii agresive a victimei, inculpatul a reacţionat, l-a dezarmat pe S.G. şi i-a aplicat mai multe lovituri care în final au determinat decesul victimei.
Această succesiune de situaţii conduce la concluzia că atitudinea victimei a avut un rol importat în derularea agresiunii şi că inculpatul a acţionat ca urmare a stării de pericol în care s-a considerat în momentul scoaterii cuţitului de către victimă.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., au fost bine reţinute, motiv pentru care prima critică formulată prin recursul parchetului nu este fondată.
Recursul este însă fondat în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, sancţiunea stabilită de numai 5 ani şi 2 luni închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancţionator în urma aplicării art. 76 lit. a) şi alin. (2) din acelaşi text, este prea blândă şi nu respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit textului arătat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţinea seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în parte specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în speţă, analizarea exclusivă a unora dintre criteriile menţionate (în special poziţia sinceră a inculpatului) ignorându-se celelalte, inclusiv pericolul social concret al faptei, şi mai ales urmările ireparabile ale infracţiunii, a determinat aplicarea unei sancţiuni greşit individualizate.
Totodată, nu s-au analizat cu atenţie datele ce caracterizează persoana făptuitorului care nu este la prima faptă penală, el fiind anterior condamnat la pedeapsa de un an închisoare tot pentru săvârşirea unei infracţiuni contra persoanei (vătămare corporală gravă).
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul majorării sancţiunii la 10 ani închisoare.
Ca atare, recursul declarat va fi admis numai sub acest aspect, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii, inclusiv dispoziţiile art. 36 C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 din acelaşi cod, referitoare la contopirea pedepsei aplicate, prin prezenta deciziei cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1417/2001 a Judecătoriei Galaţi, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
Se va deduce perioada arestării preventive a inculpatului de la 23 octombrie 2001, la zi.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă S.V.;
Prin recursul formulat, partea civilă a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi a), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., şi majorarea pedepsei aplicate.
Potrivit art. 3852 coroborat cu art. 362 lit. d) C. proc. pen., partea civilă poate declara recurs numai în ceea ce priveşte latura civilă. Ori, prin recursul formulat, partea civilă a atacat Decizia Curţii de Apel Galaţi pe latură penală, ceea ce nu este admisibil, motiv pentru care recursul va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) din acelaşi cod.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă a fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, împotriva deciziei penale nr. 532/ R din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul I.M.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 242 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.M., pe care o majorează de la 5 ani şi 2 luni închisoare, la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 23 octombrie 2001, la 21 martie 2003.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă S.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1451/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1454/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
