CSJ. Decizia nr. 1455/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1455/2003
Dosar nr. 5462/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265/2002, Tribunalul Hunedoara a condamnat printre alţii, pe inculpatul B.A.I. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen.
- la 5 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat timpul executat din pedeapsa aplicată de la 2 martie 2001, la 4 septembrie 2002.
S-a confiscat, potrivit art. 118 lit. b) C. pen., cuţitul corp delict.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 498.000.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă M.R., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în noaptea de 28 februarie 2001, inculpatul B.A.I. şi M.C.L. (condamnat în cauză) s-au deplasat cu trenul de la Craiova la Deva, cu intenţia de a sustrage un autoturism pe care intenţiona să-l dezmembreze şi să-l valorifice ca atare, în zona Staţiei C.F.R. Deva, unde au urcat într-un autoturism taxi Mercedes condus de partea vătămată M.R.
Inculpatul din cauză s-a aşezat pe bancheta din dreapta, iar celălalt pe bancheta din spate, cerându-i părţii vătămate să-i ducă la barul B. În apropierea barului, inculpaţii şi-au pus planul în aplicare în sensul că inculpatul B.A.I. a imobilizat victima, iar celălalt a lovit-o de mai multe ori cu cuţitul în zona toracelui, prezentând patru leziuni ce i-au pus viaţa în pericol.
În sfârşit, partea vătămată a reuşit să-i alerteze pe colegii săi, condiţii în care a fost transportat la spital unde a primit îngrijirile necesare.
Inculpaţii au fugit, aruncând pe drum cuţitul găsit ulterior de organele de poliţie şi au fost imobilizaţi de colegii părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii, solicitându-se de inculpatul B.A.I., achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de omor deosebit de grav, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptelor în complicitate la infracţiunea de omor deosebit de grav şi reducerea pedepsei.
Celălalt inculpat a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de tâlhărie şi ca consecinţă, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 329/ A din 21 noiembrie 2001 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, inculpatul B.A.I., care a cerut casarea hotărârilor pronunţate şi în rejudecarea cauzei, achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Cât priveşte infracţiunea de tâlhărie, dacă aceasta se va reţine, să se dea eficienţă circumstanţelor personale şi pe cale de consecinţă să se reducă pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Din ansamblul probator administrat, se constată că instanţele reţinând împrejurările concrete de comiterea faptelor, a făcut o încadrare corectă, iar sub aspectul individualizării pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apărarea inculpatului, în sensul că, nu s-ar face vinovat de săvârşirea faptei, şi ca atare se impune achitarea sa, nu poate fi primită. Atâta timp, cât inculpatul chiar dacă nu a lovit nemijlocit victima, a creat în procesul executării faptei condiţii favorabile, a imobilizat victima pentru ca, condamnatul în cauză să-i aplice loviturile de cuţit părţii vătămate, se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Cât priveşte individualizarea pedepselor aplicate, se apreciază pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), că este de natură să asigure pe de o parte prevenţia, cât şi inserţia inculpatului încât o reducere a cuantumului acesteia nu se justifică.
Pentru considerentele arătate, Curtea, potrivit prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.A.I.
Se va computa din pedeapsa aplicată acestui inculpat, durata arestării preventive de la 2 martie 2001, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.I. împotriva deciziei penale nr. 329/ A din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 martie 2001, la 21 martie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1454/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1456/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
