CSJ. Decizia nr. 1537/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1537/2003
Dosar nr. 4048/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 23 aprilie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul Ş.S.Şt. la un an închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1056 din 28 mai 2001 a Judecătoriei Satu Mare, ce se va executa alături de pedeapsa din cauză.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la data de 22 septembrie 2001, după ce a fost la discotecă în municipiul Satu Mare, inculpatul Ş.S.Şt. i-a cerut părţii vătămate A.J. 30.000 lei. Pentru că partea vătămată l-a refuzat, inculpatul i-a luat ochelarii de vedere şi l-a bătut.
Apoi, inculpatul Ş.S.Şt. şi coinculpatul B.G. au furat portmoneul părţii vătămate cu suma de 250.000 lei. Partea vătămată a încercat să recupereze portmoneul de la inculpatul B.G., dar a fost lovit de inculpatul Ş.S.Şt. cu picioarele.
Urmare a agresiunilor, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale aşa cum rezultă din concluziile certificatului medico-legal întocmit în cauză.
Prin Decizia penală nr. 166/2002 a Curţii de Apel Oradea a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut achitarea pentru lipsa de pericol social a faptei, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse la blânde.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care a cerut achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în lovire, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 17 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii în baza probelor administrate, încadrarea juridică dată faptelor este legală şi temeinică, iar pedeapsa just individualizată.
Astfel, din declaraţiile constante ale părţii vătămate ce se coroborează cu declaraţiile martorului I.C.F., recunoaşterile inculpaţilor de la urmărirea penală şi concluziile actului medico-legal, rezultă neîndoielnic că inculpaţii au furat prin violenţă, portmoneul părţii vătămate, ceea ce realizează trăsăturile constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 211 C. pen.
Nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului Ş.S.Şt. în infracţiunea de lovire, deoarece acesta a lovit partea vătămată cu scopul de a-i sustrage banii, iar după furtul portmoneului, cu scopul de a-l păstra.
Or, în ambele variante, fapta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, lovirea nefiind decât acţiunea adiacentă faţă de cea principală care este furtul.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.S.Şt. împotriva deciziei penale nr. 166/ A din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1536/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1538/2003. Penal → |
|---|
