CSJ. Decizia nr. 1563/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1563/2003
Dosar nr. 2224/2002
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 159 din 11 septembrie 2001, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul O.I.M. la 19 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi la 11 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. f) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 24 martie 2001 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 22 martie 2001, în scopul de a face rost de bani, inculpatul după consultarea ofertelor dintr-un ziar a contactat-o telefonic pe victima M.M.I., căruia după ce i s-a prezentat sub o identitate falsă, i-a solicitat un împrumut de 6.000 mărci germane, pe care-l garanta cu un imobil din municipiul Sibiu, al cărui proprietar pretindea că este.
Conform înţelegerii, la 23 martie 2001, inculpatul s-a întâlnit cu victima şi s-au deplasat la domiciliul inculpatului, unde, după refuzul victimei de a-i acorda împrumutul, inculpatul a început să-i aplice acesteia lovituri repetate în zone vitale ale corpului, cu o bardă şi un cuţit, puse la îndemână anterior, în curtea casei.
Ulterior, după decesul victimei, inculpatul i-a secţionat degetul inelar de pe care a luat verigheta şi a sustras suma de 6.000 mărci germane, două telefoane mobile, o borsetă şi autoturismul victimei, pe care l-a abandonat pe o stradă, după ce a sustras şi radiocasetofonul auto.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 99/ A din 23 aprilie 2002, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi apelul declarat de părţile civile M.C. şi M.P. a desfiinţat sentinţa, în parte, şi, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. a) şi art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., dispunând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea pedepsei de 25 ani cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 5 ani, adică 30 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul inculpatului O.I.M. şi s-a stabilit cuantumul daunelor morale la 200.000.000 lei către partea civilă M.C. şi la 150.000.000 lei către partea civilă M.P.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 24 martie 2001, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei la prima instanţă pentru efectuarea unei noi expertize medicale, deoarece nu a fost internat în spital, când a fost supus primului control medical.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că faptele şi vinovăţia inculpatului sunt cert dovedite prin probele administrate în cauză, încadrate corect în dispoziţiile legii, iar pedepsele aplicate, just individualizate.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul a fost internat în Spitalul de psihiatrie Sibiu, în perioada efectuării expertizei, în urma căreia s-a concluzionat că a săvârşit faptele cu discernământ.
Aşa fiind, obiecţiile recurentului nu sunt întemeiate.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul O.I.M. împotriva deciziei nr. 99 din 23 aprilie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 martie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1562/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1564/2003. Penal → |
|---|
