CSJ. Decizia nr. 1568/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1568/2003
Dosar nr. 140/2003
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 941 din 8 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. T.R.A. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive de la 24 august 2001, la zi.
2. C.A. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive de la 24 august 2001, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1.900.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă R.E.E.
Conform art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 24 august 2001, în jurul orei 13,30, inculpaţii T.R.A. şi C.A. şi numitul M.S., faţă de care cercetările au fost disjunse, au pătruns în magazinul de panificaţie aflat pe b-dul Hristu Botev.
Inculpatul T.R.A. a intrat în magazie, motiv pentru care vânzătoarea R.E.E. s-a dus după el pentru a-l determina să plece, moment în care a intervenit inculpatul C.A. care a îmbrâncit-o, astfel încât, partea vătămată a căzut.
Când a reuşit să se ridice şi să iasă din magazie partea vătămată l-a văzut pe cel de al treilea făptuitor care luase cutia în care se aflau banii rezultaţi din vânzări, în care se afla suma de 1.900.000 lei după care cei trei au părăsit locul faptei în fugă, fiind văzuţi de un echipaj de poliţie care se afla în zonă.
După ce au aflat de la partea vătămată ce s-a întâmplat poliţiştii au plecat în urmărirea făptuitorilor reuşind să îi prindă şi să-i imobilizeze pe inculpaţii T.R.A. şi C.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 765 din 28 noiembrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, a dedus la zi arestarea preventivă şi i-a obligat pe apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că este neîntemeiată critica formulată de inculpaţi cu privire la individualizarea pedepsei.
Inculpaţii au declarat recurs solicitând reducerea pedepselor.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Inculpaţii au comis o infracţiune cu un grad ridicat de pericol social determinat de comiterea faptei de 3 persoane împreună, într-un loc public, au avut pe parcursul procesului o atitudine nesinceră, susţinând împotriva dovezilor certe de vinovăţie că nu au comis fapta, nici unul dintre ei nu are ocupaţie, iar inculpatul C.A. este recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faţă de o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată tot pentru infracţiunea de tâlhărie. Acelaşi inculpat a mai fost condamnat pentru infracţiuni de furt comise în perioada minorităţii.
În consecinţă se constată că nu există nici un motiv care să justifice reducerea pedepselor, cu atât mai mult, cu cât cuantumul lor se situează spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii C.A. şi T.R.A. împotriva deciziei nr. 765 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 24 august 2001, la zi.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1566/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... | CSJ. Decizia nr. 1569/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
