CSJ. Decizia nr. 1565/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1565/2003
Dosar nr. 31/2003
Şedinţa publică din 27 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 373 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul V.M. a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost menţinută starea de arest şi computată durata prevenţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 19 octombrie 2001, victima, împreună cu alte persoane, a mers la o discotecă din oraşul Ploieşti, unde li s-a alăturat şi un minor, condamnat prin aceiaşi hotărâre, dar nu a declarat recurs.
La un moment dat, între acesta din urmă şi victimă a intervenit o discuţie contradictorie, ceea ce l-a determinat pe minor să scoată din buzunar un spray paralizant pe care după ce l-a pulverizat în direcţia celui cu care discuta, a fugit acasă.
Aici, l-a găsit pe unchiul său inculpatul V.M., căruia după ce i-a relatat cele întâmplate, la iniţiativa recurentului, au mers la discotecă pentru a discuta cu partea vătămată.
Ajungând în acel loc, în momentul când victima a plecat spre casă, cei doi l-au atacat, l-au lovit cu pumnii şi picioarele, cu mânerul unui cuţit şi cu tubul în care se afla sprayul paralizant, iar după ce aceasta a căzut, inculpatul V.M. a lovit-o din nou cu picioarele.
Conflictul a luat sfârşit ca urmare a intervenirii mai multor persoane, iar victima a fost internată în spital, în acea noapte.
Raportul de expertiză medico legală precizează că a suferit şi leziuni interne ce au fost produse prin traumatisme contuzive, respectiv lovirea cu pumnii şi picioarele peste corp, cu tubul unui spray paralizant şi mânerul unui cuţit, leziuni ce au pus viaţa victimei în pericol şi au necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Apelul declarat de inculpat a fost admis şi prin Decizia nr. 526 din 20 noiembrie 2002, ca urmare aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. penultim C. pen., pedeapsa a fost redusă la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei soluţii, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a susţinut că soluţiile nu sunt legale, deoarece instanţele au făcut o încadrare juridică greşită a faptei, în sensul că aceasta nu constituie tentativă de omor, ci vătămare corporală gravă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate prin Decizia Curţii de apel.
Recursul nu este întemeiat.
Analizând hotărârile pronunţate se constată că instanţele au reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor care au fost complet administrate şi corect interpretate.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, inculpatul a comis o tentativă de omor, astfel încât, cererea apărătorului de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de vătămare corporală gravă nu este întemeiată şi instanţa o respinge ca atare.
Potrivit art. 19 C. pen., „vinovăţie există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă".
Intenţia este indirectă când infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii lui prin săvârşirea acelei fapte.
În speţă, având în vedere că victima a fost lovită cu corpuri contondente (tub de spray şi mâner de cuţit) şi cu picioarele în diverse zone vitale ale corpului, se desprinde concluzia că inculpatul chiar dacă nu a urmărit omorârea victimei a prevăzut acest rezultat şi a acceptat posibilitatea producerii lui.
Ca atare decesul neavând loc, fapta inculpatului constituie tentativă de omor, cum bine au reţinut instanţele şi temeinic au motivat această soluţie.
Afirmaţia inculpatului în sensul că nu a comis fapta imputată este infirmată de probele administrate, astfel încât, se desprinde concluzia că susţinerea respectivă a fost făcută de recurent numai în scopul uşurării situaţiei sale.
În ce priveşte pedeapsa aplicată se constată că, instanţa de apel a făcut o justă individualizare a ei, la stabilirea acesteia ţinând seama de criteriile menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi aşa cum a fost stabilită, asigură realizarea scopului ei educativ şi de prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, cum prevede art. 52 C. pen.
Faţă de cele menţionate, recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata arestării preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei nr. 526 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 octombrie 2001, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1564/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1566/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... → |
|---|
