CSJ. Decizia nr. 1605/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1605/2003
Dosar nr. 135/2003
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, prin Decizia penală nr. 80 din 3 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 28 februarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.R.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei.
S-a reţinut, pe baza probelor administrate, că, în ziua de 16 august 2001, partea vătămată M.R. s-a deplasat în satul Gălbinaşi pentru a face o pană la căruţă. Aici l-a cunoscut pe inculpat şi împreună au consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri din localitate.
Seara, în jurul orei 20,00, inculpatul T.M. l-a rugat pe partea vătămată M.R. să-l ducă cu căruţa până acasă. Pe drum, M.R. i-a cerut inculpatului să coboare şi să-şi continue drumul pe jos. Inculpatul l-a lovit pe M.R. cu pumnul în zona feţei şi l-a doborât din căruţă, fugind apoi cu calul şi căruţa acasă la el. A doua zi, inculpatul a mers în comuna Glina, unde a vândut calul, hamul şi căruţa, după care a stat ascuns în satul Căţelu şi în municipiul Ploieşti timp de 4 luni de zile.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpat au fost respinse de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 722/ A din 5 noiembrie 2002.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul, fiecare reiterând motivele de apel. Astfel, parchetul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise, La rândul său, inculpatul a solicitat să se schimbe încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiţionat.
Recursul declarat de parchet este întemeiat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Din moment ce deposedarea victimei s-a făcut prin mijloace violente, într-un loc public, iar inculpatul a acţionat în scopul de a-şi însuşi pe nedrept, în condiţii ilicite, bunul sustras (atelajul), toate elementele infracţiunii de tâlhărie în încadrarea dată de instanţa de fond sunt întrunite.
Referitor la pedeapsă, se constată că deşi se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante personale, cum ar fi comportarea bună anterior comiterii faptei, cât şi în timpul procesului, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat instanţei au dat prea multă eficienţă acestora, ignorând semnificativ gradul de pericol social ridicat al acestui gen de infracţiuni.
Ca atare, coborârea pedepsei cu mult sub limita minimă (5 ani închisoare) prevăzută de dispoziţia legală incriminatoare nu se justifică în cauză, astfel că, sub acest aspect recursul declarat de procuror este întemeiat şi va fi admis, cu consecinţa majorării pedepsei de la 2 ani şi 6 luni la 4 ani închisoare, menţinându-se astfel circumstanţele atenuante recunoscute în favoarea inculpatului.
Pentru motivele deja expuse, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 722/ A din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul T.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 80 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la cuantumul pedepsei.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în sensul că o majorează de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei sus-menţionate.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 28 februarie 2002, la 28 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1604/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1606/2003. Penal. Art.197, 200 c.pen. Recurs → |
|---|
