CSJ. Decizia nr. 1706/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1706/2003
Dosar nr. 711/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 10 iulie 2002, condamnatul O.M. aflat în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, s-a adresat Judecătoriei Brăila, solicitând întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni conform art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru rezolvarea unor probleme de familie.
Instanţa sesizată, prin sentinţa penală nr. 1788 din 21 august 2002 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Piteşti cu motivarea că petiţionarul condamnat se afla în executarea pedepsei la Penitenciarul Colibaşi şi că nu au fost indicate nici instanţa de executare nici hotărârea de condamnare.
La rândul său Judecătoria Piteşti prin sentinţa penală nr. 139 din 21 ianuarie 2003 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Brăila care a sesizat Curtea Supremă de Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 456 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Din examinarea actelor dosarului se constată că cele două judecătorii s-au considerat necompetente să judece cererea de întrerupere a executării pedepsei, fără să se preocupe de a stabili, în baza unor minime verificări dacă sunt instanţe corespunzătoare în grad celei de executare.
Din datele transmise de Penitenciarul Brăila, Biroul de evidenţă a rezultat că petiţionarul O.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 198 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Brăila la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi că la data condamnării s-a aflat în acea unitate penitenciară.
Cum tribunalul arătat era instanţa de executare în sensul dispoziţiilor evocate Judecătoria Brăila era obligată să-şi verifice competenţa materială şi să-şi decline competenţa în favoarea acestuia, lucru pe care nu l-a făcut declanşând conflictul de competenţă cu motivarea că nu ar fi fost indicate sentinţa de condamnare şi nici instanţa care a pronunţat această sentinţă şi că petiţionarul se afla într-un loc de detenţie din raza Judecătoriei Piteşti.
În vederea soluţionării cererii condamnatului cu respectarea cerinţelor legale arătate, Curtea, conform art. 43 alin. 8 C. proc. pen., ca instanţă superioară comună, va trimite cauza spre competenţă soluţionare la Tribunalul Brăila, care este în măsură să ia în discuţie chestiunea competenţei în raport de locul de deţinere la data introducerii cererii condamnatului.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte că, în cauza privind pe condamnatul O.M. competent să judece este Tribunalul Brăila.
Onorariul de avocat în sumă de 150.000 lei pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4704/2003. Penal. Art.242 alin.3, 169 alin.3... | CSJ. Decizia nr. 1716/2003. Penal → |
|---|
