CSJ. Decizia nr. 4704/2003. Penal. Art.242 alin.3, 169 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4704/2003
Dosar nr. 1850/2003
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curţii Militare de Apel, inculpatul slt. (r) M.T.A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat că această pedeapsă este graţiată în întregime condiţionat în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U. nr. 18 din 2 aprilie 2003.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (1),2 şi 3 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi degradarea militară, iar pentru săvârşirea infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului prevăzută de art. 169 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 11 alin. (1) pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi degradarea militară.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 9 mai 2002, la zi.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului B.C. din infracţiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (4) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), b) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.
Inculpatul civil B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului prevăzută de art. 169 alin. (4) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), b) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.; la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului prevăzută de art. 26, raportat la art. 169 alin. (4) şi (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate.
Acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.M.M. a fost respinsă ca nefondată.
S-a dispus restituirea sumei de 500 dolari S.U.A. (folosită la realizarea flagrantului) către partea vătămată D.I. şi a documentelor personale ce formează volumele IV şi V şi a unei genţi diplomat către inculpat.
Inculpatul M.T.A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei, iar inculpatul B.C. la plata sumei de 3.300.000 lei, cu acelaşi titlu, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada februarie – mai 2002, D.I., D.M.M., B.V. şi M.O.K.M. au sesizat secţia judeţeană Iaşi a S.R.I. că o persoană necunoscută care se recomandă D.F. sau F.O. i-a contactat telefonic şi prin scrisori, propunându-le vânzarea unor informaţii clasificate „strict secret" din baza informativă a instituţiei, referitoare la persoana lor sau a altora.
Cercetările penale efectuate au stabilit că inculpatul slt. (r) M.T.A., fost ofiţer S.R.I., a sustras documente care constituiau secret de stat, aflate în deţinerea instituţiei al cărui angajat fusese, le-a deţinut în afara îndatoririlor de serviciu şi, ajutat de inculpatul civil B.C., le-a divulgat, urmărind obţinerea unor foloase materiale ilicite.
În perioada 1998 – decembrie 2001, inculpatul M.T.A. a fost angajat în funcţia de ofiţer specialist 3 în cadrul Serviciului Român de Informaţii, secţia judeţeană Iaşi, având ca principale atribuţii de serviciu penetrarea mediilor cu risc potenţial în activităţi sau acţiuni anticonstituţionale.
Având acces la baza de date secrete a instituţiei, inculpatul şi-a însuşit informaţii referitoare la diferite persoane publice a căror activitate preocupase serviciul de informaţii şi a manifestat interes şi pentru informaţiile obţinute de colegii săi în domeniile lor de activitate, inclusiv cele legate de identificarea persoanelor aflate în mediul lor relaţional şi în agentură.
După trecerea în rezervă, inculpatul şi-a propus să exploateze documentele deţinute pentru a-şi crea avantaje materiale.
În primăvara anului 2002, inculpatul slt. (r) M.T.A. i-a adus la cunoştinţă prietenului său, inculpatul B.C., împrejurarea că deţine informaţii clarificate „strict secret", iar acesta din urmă, obligat moral fiindu-i, a acceptat cererea de a intermedia vânzarea lor către persoanele la care aceste informaţii se refereau, sumele de bani obţinute revenindu-le, în final, amândurora.
O altă persoană la care inculpatul a apelat a fost martorul P.M.C. căruia, în luna aprilie 2002, i-a cerut să predea o dischetă de calculator ca provenind de la D.F., numitei D.M.M.
Folosindu-se de cei doi, inculpatul M.T.A. a săvârşit următoarele fapte:
1. În luna aprilie 2002, inculpatul l-a contactat telefonic pe D.I., cetăţean român repatriat din Republica Moldova, domiciliat în oraşul Nisa din Franţa, cu reşedinţa în com. Holboca, jud. Iaşi şi, recomandându-se D.F., i-a comunicat că deţine date secrete, strânse de S.R.I. în legătură cu persoana sa şi menite să îl distrugă.
Inculpatul a cerut suma de 500 dolari S.U.A. pentru a-i pune la dispoziţie informaţiile deţinute.
Inculpatul B.C. i-a înmânat lui D.I. două plicuri cu mesaje olografe de atenţionare despre valoarea informaţiilor şi beneficiul achiziţionării lor, precum şi o dischetă conţinând fragmente de date pentru a-l convinge că D.F. deţine 398 pagini care îl privesc.
D.I. s-a prefăcut interesat să achiziţioneze materialul informativ pentru suma de 500 dolari S.U.A., stabilind locul şi ziua tranzacţiei şi, informând, totodată, Parchetul Militar Iaşi, despre această situaţie.
Inculpatul B.C. a fost surprins şi reţinut după ce a înmânat două dischete de calculator şi a primit de la C.I. suma de 500 dolari S.U.A.
Prin adresa nr. 002946784 din 9 mai 2002, secţia judeţeană a S.R.I. a comunicat că datele din cele două dischete au conţinut strict secret, iar divulgarea acestora este de natură să pună în pericol siguranţa statului.
2. În a doua decadă a lunii aprilie 2002, prin intermediul lui B.C., inculpatul M.T.A. i-a trimis numitei D.M.M., patron al unei societăţi comerciale din municipiul Iaşi, un mesaj olograf prin care o încunoştiinţa că activitatea sa face obiectul interesului Serviciului Român de Informaţii şi că urmează să suporte consecinţe neplăcute, sugerându-i posibilitatea de a lua legătura cu emitentul mesajului, D.F. prin poşta electronică, în cazul în care este interesată de conţinutul documentelor informative.
Întrucât destinatara nu a răspuns, inculpatul M.T.A. a contactat-o telefonic, oferindu-se să îi pună documentele la dispoziţie pentru suma de 200 dolari S.U.A. şi să îi trimită un eşantion al informaţiilor pentru a o convinge de seriozitatea sa.
Pentru transmiterea dischetei, inculpatul a apelat la martorul P.M.C. care îi era dator cu o sumă de bani, datorie de care urma să fie exonerat pentru serviciul făcut.
Martorul, contrariat şi temător de situaţia în care a fost pus, nu a înmânat discheta destinatarei D.M.M., ci a predat-o secţiei judeţene Iaşi a S.R.I.
Prin decriptare, s-a constatat că pe dischetă se afla înregistrat un act de constatare încheiat de S.R.I., secţia Iaşi la data de 21 iunie 2001, în baza mandatului prin care Parchetul General autorizase interceptarea convorbirilor numitei D.M.M.
Martorul P.M.C. a luat legătura apoi cu inculpatul şi i-a restituit discheta, activitate care a fost monitorizată şi înregistrată de organele de urmărire penală.
În această situaţie, inculpatul a apelat la B.C. căruia i-a înmânat în două plicuri mai multe documente din care, o parte să-i fie predate numitei D.M.M., iar altă parte, doar arătate acesteia şi imediat recuperate.
Inculpatul B.C. i-a înmânat destinatarei două acte de constatare cu caracter strict secret datate 1 iunie 2001 şi, respectiv, 8 iunie 2001 întocmite de secţia Judeţeană Iaşi a S.R.I. cu privire la activitatea acesteia şi i-a prezentat spre lecturare şi alte documente, al căror conţinut a rămas necunoscut.
D.M.M. a pus la dispoziţia Serviciului Român de Informaţii documentele primite şi acesta, prin adresa nr. 008069 din 22 septembrie 2002 a comunicat că ele au caracter strict secret, divulgarea lor fiind de natură să aducă atingere siguranţei naţionale.
3. În jurul datei de 12 aprilie 2002, inculpatul M.T.A. a redactat o scrisoare adresată profesorului universitar doctor B.V., decanul Facultăţii de Stomatologie din cadrul U.M.F. Iaşi prin care îl atenţiona că activitatea sa constituie obiect de interes pentru organele de informaţii şi că dispune de o serie de date pe care este dispus să i le pună la dispoziţie. Inculpatul recomanda, totodată, ca, în cazul în care documentele S.R.I. prezintă interes pentru destinatar, acesta să ia legătura cu D.F. prin poşta electronică.
Scrisoarea a fost lăsată la Secretariatul Fundaţiei A. de către inculpatul B.C. de unde a intrat în posesia destinatarului, care a sesizat de îndată Serviciul Român de Informaţii, acesta asigurându-i protecţia necesară.
Drept urmare, B.V. i-a trimis inculpatului un mesaj din care rezulta că este interesat în obţinerea informaţiilor deţinute de acesta, iar inculpatul, prin intermediarul B.C. a cerut suma de 5000 dolari S.U.A. pentru furnizarea lor.
Cum B.V. a obiectat asupra cuantumului sumei solicitate şi a cerut ca mai înainte de a se pronunţa să i se prezinte un eşantion, inculpatul M.T.A. i l-a şi trimis, prin B.C., într-un interval de două ore de la solicitare.
B.V. s-a arătat nemulţumit şi a cerut şi alte eşantioane, B.C. asigurându-l că îi va comunica aceste pretenţii lui D.F.
La data de 23 aprilie 2002, prin poşta electronică, inculpatul M.T.A. i-a comunicat profesorului B.V. reducerea pretenţiilor sale la 1000 dolari S.U.A., mesaj la care destinatarul nu a răspuns, părţile nemaiintrând vreodată în legătură.
Informaţiile transmise lui B.V. fac parte din baza de date clasificate strict secret aparţinând Serviciului Român de Informaţii şi au pus în pericol siguranţa naţională.
4. La data de 22 februarie 2002, inculpatul slt. (r) M.T.A. l-a contactat telefonic pe M.O.K.M., cetăţean kuwaitian din cadrul Ligii Islamice şi Culturale din România, filiala Iaşi căruia i s-a prezentat F. şi a solicitat să îl pună în legătură cu cetăţeanul palestinian M.E.
Cu toate că i s-a răspuns că persoana căutată a terminat studiile în România şi a plecat în Palestina, inculpatul a revenit cu noi mesaje telefonice, iar la data de 26 februarie 2002, s-a deplasat la sediul filialei Iaşi a Ligii Islamice şi Culturale din România şi a aruncat în curte două plicuri adresate celor doi cetăţeni străini.
Într-unul din acestea se afla un mesaj olograf semnat F.O. însoţit de o listă cu nume, iar în celălalt o dischetă de calculator.
M.O.K.M. a depus materialele primite la secţia judeţeană Iaşi a S.R.I. unde s-a constatat că informaţiile transmise fac parte din banca de date cu caracter strict secret cu referire la activităţi de identificare şi ţinere sub control a unor posibile reţele teroriste, iar divulgarea lor a pus în pericol siguranţa naţională.
5. La sfârşitul anului 2001, inculpatul M.T.A. a împrumutat de la martora B.C. o imprimantă de calculator.
După o vreme, întrucât inculpatul nu-i mai restituia bunul, martora a venit la domiciliul acestuia şi a reintrat în posesia lui, în condiţiile în care nu a putut lua legătura cu M.T.A. întrucât dormea, fiind în stare de ebrietate.
Ulterior, martora a constatat că în cutia imprimantei se află un C.D. uitat acolo de inculpat pe care, după arestarea inculpatului intervenită pe data de 9 mai 2002, l-a predat secţiei Judeţene a S.R.I. Iaşi.
Fiind listate fişierele de pe C.D. s-a constatat că datele deţinute fac parte din banca de date cu caracter strict secret a S.R.I. şi divulgarea lor este de natură să pună în pericol siguranţa naţională.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizările şi declaraţiile persoanelor contactate de inculpaţi şi cărora li s-au pus la dispoziţie documente informative, declaraţiile martorilor, procese-verbale de confruntare, acte de constatare, planşe fotografice, înregistrări video şi audio, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului M.T.A., expertiza grafică, declaraţiile inculpaţilor.
Inculpatul B.C. a recunoscut infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Inculpatul M.T.A. nu a recunoscut faptele comise, susţinând că tot ce s-a reţinut în sarcina sa este o înscenare a S.R.I. menită să-l discrediteze.
Instanţa de fond a reţinut caracterul continuat al infracţiunilor prevăzute de art. 169 alin. (1) C. pen. şi art. 169 alin. (2) C. pen., întrucât latura obiectivă a acestora este formată din acte materiale repetate, luate de inculpat în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
Cât priveşte infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (3) C. pen., instanţa a constatat că, în ceea ce priveşte documentele găsite la domiciliul inculpatului M.T.A., nu s-a făcut dovada că au fost deţinute în vederea divulgării şi nici că fapta ar fi de natură să pună în pericol siguranţa statului.
Întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la inculpatul B.C., instanţa de fond a constatat că activitatea sa de a deţine documentele primite de la inculpatul M.T.A., cunoscând caracterul de secrete de stat al acestora constituie infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar nu infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cum în mod greşit s-a reţinut în actul de trimitere în judecată.
Având în vedere că acest inculpat a săvârşit faptele la îndemnul şi sub îndrumarea inculpatului M.T.A. şi că a recunoscut săvârşirea faptelor, contribuind în mare măsură la aflarea adevărului în cauză, instanţa de fond a apreciat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. Totodată, s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea Militară de Apel a constatat că partea civilă D.M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 200 milioane lei despăgubiri civile şi 100 milioane lei daune morale, fără a preciza ce reprezintă prima şi fără a dovedi existenţa unor traume morale în cazul celei de a doua, motiv pentru care acţiunea civilă exercitată a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Militară de apel Bucureşti şi inculpatul M.T.A.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel
1. Printr-un prim motiv de casare, Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel a solicitat admiterea recursului şi schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului slt. (r) M.T.A. din art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
O altă critică adusă hotărârii atacate se referă la parţiala contrarietate dintre motivare şi dispozitiv privind încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul B.C.
S-a arătat că, deşi în partea expozitivă a hotărârii s-a făcut referire la aplicarea prevederilor art. 75 alin. final C. pen., această circumstanţă agravantă, ca şi dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., nu s-au mai regăsit în încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, ci numai cele privind circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen.
Temeiurile juridice ale recursului Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel sunt prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 9 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este fondat.
Conform art. 169 alin. (1) C. pen., divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat şi îl constituie numai persoana care intră în posesia documentelor sau datelor respective datorită atribuţiilor de serviciu; această calitate cerută de lege trebuie să existe în momentul săvârşirii infracţiunii, adică al divulgării acestor documente sau date.
Or, în perioada februarie – mai 2002, interval de timp în care s-a săvârşit infracţiunea de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului, inculpatul slt. (r) M.T.A. nu mai avea calitatea de ofiţer de informaţii ce îi ocazionase procurarea documentelor respective.
Aşa fiind, corecta încadrare juridică a infracţiunii săvârşite de inculpatul M.T.A. este cea prevăzută de art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege care incriminează divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către orice persoană, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacată cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.T.A. şi să înlăture prevederile art. 34 lit. b) C. pen., descontopind pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cea prevăzută de art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia inculpatul M.T.A. va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Curtea apreciază că această pedeapsă prin cuantumul şi modalitatea sa de executare, corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reflectând în mod just atât pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, cât şi datele legate de persoana inculpatului (infractor primar, tânăr, cu o poziţie procesuală nesinceră); totodată, prin pedeapsa aplicată se realizează şi scopul coercitiv-educativ al sancţiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedepsele aplicate de 3 ani închisoare şi respectiv 5 ani închisoare se vor contopi, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
2. Curtea constată că şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel este fondat.
Pedepsele aplicate inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 169 alin. (4) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26, raportat la art. 169 alin. (4) şi (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sunt nelegale.
Reţinând în mod just în favoarea acestui inculpat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanţa de fond era obligată, potrivit art. 76 lit. d) C. pen., să reducă pedeapsa principală sub minimul special al pedepsei închisorii care, în cazul infracţiunilor arătate mai sus este de un an închisoare, până la minimul general.
Curtea constată că nu este justificată reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. final C. pen., în sarcina acestui inculpat ca o evidenţiere a aşa-zisei persistenţe infracţionale a acestuia, după cum a motivat instanţa de fond în expozitivul hotărârii sale. În realitate, conduita inculpatului B.C. care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi, prin contribuţia sa a ajutat organele de urmărire penală să stabilească adevărul în cauză, trebuie să beneficieze de clemenţă şi sprijin, în sensul reeducării sale, iar nu de agravarea ripostei juridice.
Prin urmare, nefiind cazul a se face aplicarea art. 75 alin. final şi art. 80 alin. (2) C. pen., menţinând în favoarea inculpatului B.C. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., Curtea va reduce pedepsele aplicate acestuia, în limitele prevăzute de lege şi în concordanţă cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), după cum urmează:
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (4) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen., de la 2 ani închisoare la 11 luni închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 169 alin. (4) şi (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen., de la 2 ani închisoare la 11 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., aceste pedepse urmează a fi contopite, astfel că inculpatul B.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare.
În spiritul prevederilor art. 52 C. pen. şi în conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen., Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia şi dispune suspendarea condiţionată a pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 11 luni închisoare, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
Se va atrage atenţia inculpatului B.C. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
Cu privire la recursul inculpatului M.T.A.
Inculpatul M.T.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în principal, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen.; în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege şi suspendarea executării acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 17, 171 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce s-au arătat atunci când s-a analizat recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel cu privire la acest inculpat.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul inculpatului M.T.A. cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., dispunând schimbarea acesteia din art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cea prevăzută de art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi condamnarea inculpatului, în baza acestui din urmă text, pentru argumentele prezentate mai sus, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul M.T.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
2. Critica formulată de inculpat în recursul său privind greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 169 C. pen., este nefondată.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, faptele comise întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat.
Este indubitabil faptul că inculpatul M.T.A. care îndeplinea funcţia de ofiţer la secţia judeţeană Iaşi a Serviciului Român de Informaţii a sustras din banca de date a instituţiei documente şi informaţii clasificate strict secret pe care le-a deţinut în afara îndatoririlor de serviciu şi pe care le-a divulgat după trecerea sa în rezervă, punând în pericol siguranţa statului.
Persoanele vizate de aceste documente D.I., D.M.M., B.V. şi M.O.K.M. au primit şi au lecturat aceste înscrisuri, iar inculpatul B.C. şi martorul P.M.C. au confirmat intermedierea livrării acestor informaţii de la inculpat spre beneficiari.
De altfel, activitatea infracţională a inculpatului M.T.A. a fost supravegheată de organele de urmărire penală, discuţiile purtate de acesta cu P.M.C. şi de B.C. cu D.I. fiind înregistrate pe bandă magnetică şi documentate şi cu fotografii judiciare.
Dovada săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpatului este întregită de expertiza grafică a înscrisurilor olografe expediate către persoanele care făceau obiectul şantajului şi care a stabilit că scrisul aparţine inculpatului M.T.A., de rezultatul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa făptuitorului, de declaraţiile celorlalţi făptuitori şi ale martorilor C.S. şi B.C. care au circumscris activitatea şi persoana inculpatului M.T.A. Aşa fiind, Curtea constată că motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17 şi 171 C. proc. pen., nu sunt fondate şi le va respinge ca atare.
3. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului M.T.A. a fost just individualizată, astfel că şi această critică formulată în recurs este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că în raport de pericolul social al infracţiunilor săvârşite constând în valoarea relaţiilor sociale ocrotite, de modul de organizare şi coordonare a activităţilor plănuite, de numărul persoanelor implicate şi al informaţiilor cu caracter strict secret sustrase, deţinute şi divulgate, de atitudinea nesinceră a inculpatului în timpul procesului penal şi de conduita avută de acesta anterior comiterii faptelor, pedeapsa aplicată corespunde criteriilor generale de individualizare mai sus arătate.
Curtea apreciază că prin modalitatea de executare dispusă şi cuantumul ei, pedeapsa aplicată inculpatului M.T.A. este de natură să conducă la realizarea scopului coercitiv – educativ prevăzut de art. 52 C. pen., în sensul însuşirii şi respectării valorilor sociale încălcate.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate şi suspendarea executării pedepsei nu ar fi temeinice, lipsind de conţinut dispoziţiile legale prezentate şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Aşa fiind, şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să admită recursul inculpatului şi să caseze sentinţa instanţei de fond cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., dispunând schimbarea acesteia în infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi condamnarea inculpatului M.T.A. în baza acestui text de lege la pedeapsa închisorii de 3 ani şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii vor fi menţinute.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi de inculpatul M.T.A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Casează sentinţa penală sus-menţionată cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului, referitor la inculpatul M.T.A. şi cu privire la pedepsele aplicate inculpatului B.C.
Înlătură prevederile art. 34 lit. b) şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente:
- pentru inculpatul M.T.A.:
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cea prevăzută de art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul M.T.A. la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate de 3 ani închisoare şi, respectiv, 5 ani închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
- pentru inculpatul B.C.:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (4) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 169 alin. (4) şi (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 C. pen.
Reduce pedepsele aplicate acestui inculpat pentru fiecare infracţiune la câte 11 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de câte 11 luni închisoare, urmând ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare.
În temeiul prevederilor art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 11 luni închisoare pe termenul prevăzut de art. 82 C. pen. de 2 ani şi 11 luni, atrăgând atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
Face aplicarea prevederilor art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B.C. în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1701/2003. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 1706/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
