CSJ. Decizia nr. 1716/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1716/2003
Dosar nr. 1403/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 706 din 12 noiembrie 2001, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpaţii:
I.M. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
I.R. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
M.S.I.K. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
S.A. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A.A. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 321 alin. (2) C. pen., inculpatul A.A. a mai fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj şi tulburarea liniştii publice.
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 a constatat că pedeapsa mai sus-menţionată este graţiată, în întregime.
A.K.L. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a bunurilor înregistrate la poziţia 21/2000 în Registrul de Corpuri delicte de la Tribunalul Timiş.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului, suma de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În cursul anului 1994, între inculpatul I.M., numitul O.A.H., patron al firmei H. şi partea vătămată Z.A.S., a intervenit o înţelegere de asociere, referitoare la construirea şi înzestrarea cu utilaje din străinătate a unei fabrici de apă minerală în zona Băile Herculane, sens în care I.M. a virat în contul lui O.A.H., cu titlu de depozit bancar în Franţa, suma de 1.300.000 dolari. În luna noiembrie 1994, I.M. a constatat că este indus în eroare de coasociatul său O.A.H. şi chiar faptul că acesta şi-a însuşit o mare parte din suma de 1.300.000 dolari S.U.A. Din acest moment, inculpatul I.M. a început să depună diligenţe în vederea recuperării sumei, în care sens l-a contactat pe inculpatul Z.A.S. pentru a interveni pe lângă O.A.H. pentru a-i restitui banii, lucru pe care acesta l-a făcut, însă fără nici un rezultat.
Anterior datei de 18 decembrie 1994, inculpatul I.M. a luat hotărârea de a-l determina pe Z.A.S. să-i spună adresa şi numărul de telefon din străinătate, unde să îl poată contacta pe O.A.H.
Profitând de autoritatea materială şi ascendentul moral pe care îl avea faţă de ceilalţi inculpaţi, inculpatul I.M. şi I.M. au constituit o grupare formată din subordonaţii din cadrul societăţii comerciale unde era patron şi anume inculpaţii I.R., M.S.I.K., A.A., S.A. şi alte persoane.
În cadrul acestei grupări funcţiona disciplina internă impusă de autoritatea celor 2 fraţi I., nucleul grupării fiind reprezentat de către aceştia, care din punct de vedere ierarhic, reprezentau factorul de decizie, iar ceilalţi factorul de execuţie.
În acest context, în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1994, în jurul orelor 11,00, inculpatul Z.A.S. a fost invitat de un cetăţean sirian la I.M., în Timişoara, unde se afla sediul mai multor firme aparţinând acestuia.
În jurul orelor 18,00, Z.A.S. s-a deplasat la sediul firmei R., unde se aflau inculpaţii şi alţi cetăţeni arabi, în total 10 persoane, ocazie cu care a fost percheziţionat după care i s-a luat paşaportul, sumele de 6.000 dolari S.U.A., 2.000 mărci germane şi 500.000 lei, de către fraţii I., împrejurare în care i s-a făcut cunoscut că este răpit, după care i-au pus pe faţă o mască.
Conform dispoziţiei dată de inculpatul I.M., numitul Z.A.S. a fost transportat cu maşina de către inculpaţii I.R., A.A. şi M.S.I.K. de la sediul firmei R. în Timişoara, unde îşi avea reşedinţa inculpatul I.R.
În perioada 18 decembrie 1994 – 20 decembrie 1994, Z.A.S. a fost reţinut în apartamentul menţionat mai sus contra voinţei sale de către I.R. şi M.S.I.K., care au executat această activitate din dispoziţia fraţilor I. În acest interval de timp, lui Z.A.S. i-au fost aplicate cătuşe la mâini, fiind legat de calorifer, dar numai în momentul în care se anunţa sosirea inculpaţilor I., care au venit de cca. 2-3 ori, ocazie cu care au purtat discuţii cu Z.A.S., pentru a-l determina să ia legătura telefonică cu O.A.H. în străinătate, în vederea reglării afacerii.
În dimineaţa zilei de 20 decembrie 1994, în jurul orelor 5,00, Z.A.S., profitând de faptul că I.R. şi M.S.I.K. dormeau, a reuşit să fugă din apartament, sărind pe fereastra de la bucătărie.
La data de 20 decembrie 1994, în jurul orei 5,00, Z.A.S. s-a prezentat la domiciliul numitului OG căruia i-a relatat că a fost reţinut contra voinţei sale de către inculpatul I.M. şi oamenii acestuia şi că doreşte să vorbească cu cumnatul său K.J. şi apoi să se ascundă. K.J. a fost anunţat şi s-a întâlnit cu Z.A.S., care i-a relatat detaliat împrejurările în care a fost reţinut de către fraţii I. şi oamenii acestora.
În jurul orei 7,00, cei doi l-au condus pe Z.A.S. la domiciliul unei angajate de la firmă, numita V.M., unde a şi rămas.
În acest timp, inculpatul I.M. a fost anunţat de fuga lui Z.A.S., motiv pentru care l-a trimis pe inculpatul A.S. şi numitul M.S.I.K., la domiciliul lui K.J., pentru a-l anunţa că doreşte să vorbească cu el.
În jurul orelor 8,00, fraţii I. şi inculpaţii M.S.I.K., A.S. şi A.A., s-au deplasat la domiciliul lui K.J., fiind înarmaţi cu un pistol I.M., o sabie şi un lunceag I.M., pe care l-au ameninţat că îl omoară atât pe el, cât şi familia sa, dacă nu-i va spune unde se află ascuns Z.A.S. Contrar voinţei sale K.J. a fost luat de acasă de către inculpaţi şi dus la sediul firmei lui OG
În jurul orelor 9,00, inculpaţii I.M., M.S.I.K., A.S., A.A., care îl conduceau pe K.J., au intrat în sediul firmei lui OG, l-au lovit cu palma peste faţă, i-au adresat cuvinte în arabă, pe un ton violent şi încuind uşa de acces în încăpere, inculpatul I.M. i-a cerut să spună unde se află Z.A.S., proferând la adresa acestuia ameninţări de genul că îi va ucide familia şi vor da foc firmei. În urma constrângerii OG a acceptat să le indice apartamentul unde se afla Z.A.S.
Între orele 9,30 – 10,00, inculpaţii au fost conduşi la apartamentul unde se afla Z.A.S. pe care l-au luat şi dus la sediul firmei R.
În jurul orelor 10,00-12,00, inculpatul I.M. a discutat cu Z.A.S. şi K.J., care a ajuns la sediul firmei şi i-a restituit lui Z.A.S., sumele de bani care i-au fost luate în data de 18 decembrie 1994, mai puţin paşaportul.
Între timp, la sediul firmei lui OG, urmare a apelurilor telefonice a acestuia au venit A.C., N.F., A.H.K., F.F., H.A., A.D., cărora OG le-a relatat comportamentul din dimineaţa zilei respective pe care l-au avut inculpaţii. După ora 12,00, la sediul firmei au mai venit M.B.O., M.B.F., M.B., S.H., care au aflat, din diferite surse, despre cele petrecute şi cărora OG le-a relatat evenimentele consumate.
Toţi cei prezenţi la OG au dezaprobat atitudinea inculpatului I.M. şi a celorlalţi inculpaţi şi învinuiţi, şi au ajuns la concluzia că I.M. va trebui să-şi ceară scuze faţă de OG în prezenţa angajaţilor firmei, faţă de care acesta a fost molestat, sens în care au încercat, în repetate rânduri, să ia legătura telefonică cu I.M., însă acesta a refuzat să discute personal, de fiecare dată răspunzând alte persoane.
Starea de tensiune din grupul celor aflaţi la sediul firmei lui OG a crescut în intensitate, împrejurare despre care inculpatul I.M. a luat cunoştinţă din relatările numitului H.A.J., motiv pentru care a luat legătura cu organele de poliţie, anunţându-le despre iminenţa unui conflict.
În ciuda acestei stări de lucruri, I.M., primea telefoane de ameninţare şi întrucât nici organele de poliţie nu i-au acordat sprijinul solicitat, a început să facă pregătiri în vederea unui eventual atac din partea persoanelor prezente la OG
Sesizând ezitările inculpatului I.M. de a veni la sediul lui OG, în urma unei hotărâri spontane, cei prezenţi au făcut deplasarea la sediul firmei R.
De la sediul firmei, H.A.J., l-a apelat telefonic pe I.M., comunicându-i cele petrecute.
În jurul orelor 21,00 – 21,30, ajuns la sediul firmei R. martorul M.F.B., s-a postat în faţa uşii de acces a imobilului, cu intenţia de a nu permite lui OG şi celorlalţi să urce la etajul 7, spunându-le că acolo se găsesc multe arme şi va ieşi un măcel.
A.C. nu a ţinut cont de cele spuse de M.F.B. şi a spart geamul de la uşa de acces în dreptul încuietorii, tăindu-se la unul din degete.
A.R.A.L. a urcat la apartamentul 26, a discutat cu I.M., după care a revenit la parter şi a comunicat lui M.F.B. să urce în acel apartament, lucru pe care acesta l-a făcut, în urma sa urcând la etajul 7 şi A.C., OG, A.H.K., S.R., N.F., M.B., H.A., D.A. şi F.F.
În interiorul apartamentului se aflau I.M., A.S. şi M.S.I.K.. Numitul A.R.A.L. s-a postat în exteriorul apartamentului, în faţa uşii de acces.
M.F.B. a intrat în apartament şi la cererea lui au rămas doar el şi inculpatul I.M., ceilalţi ieşind afară.
Inculpatul I.M. i-a relatat cele petrecute în perioada 18-20 decembrie 1994 şi motivele acţiunii sale.
După cca. 10-15 minute de conversaţie în interiorul apartamentului şi apoi în încăperea nr. 2 a intrat şi A.H.K.
Pe terasa corespunzătoare plierului etajului 7, persoanele aflate în exteriorul apartamentului au remarcat prezenţa a doi indivizi înarmaţi şi mascaţi. A.C. s-a deplasat pe terasa respectivă şi a observat cele două persoane înarmate şi mascate care au deschis foc de armă automată.
În cadrul luptei ce a urmat, A.C. l-a recunoscut pe unul din cei doi ca fiind numitul A.K.L. pe care a reuşit să-l dezarmeze de o armă, pistol mitralieră, calibru 7,65 mm. Cea de a doua persoană înarmată de pe terasă, A.A., a ieşit de pe terasă pe palier, a coborât treptele spre parter, utilizând arma, trăgând focuri repetate în sus, reuşind să fugă.
La auzul primelor zgomote de împuşcături, uşa apartamentului s-a deschis, s-a creat o puternică agitaţie şi a început să se execute foc de armă şi din interiorul apartamentului, către palierul din exteriorul apartamentului.
Inculpatul I.M. a fost văzut ţinând un pistol în mâna dreaptă, iar A.H.K. ridicându-i măna dreaptă către în sus. A mai fost văzut ţinând în mână o armă de vânătoare cu patul din lemn şi inculpatul A.S.
În aceste momente a fost ucis, în exteriorul apartamentului, A.H.K., căruia i s-a aplicat patru lovituri cu un obiect vulnerant ascuţit tăietor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.M., M.S.I.K., S.A., A.K.L. şi A.A. pe care au criticat-o, în principal, cu privire la greşita condamnare pentru faptele reţinute în sarcina lor, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, iar în subsidiar, cu privire la modalitatea de executare a pedepselor solicitând a se dispune suspendarea condiţionată a executării acestora, în cauză fiind îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 110 din 11 martie 2002, Curtea de Apel Timişoara, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că „în raport de cele solicitate de inculpaţi, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că instanţa a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, a stabilit corect vinovăţia inculpaţilor şi a dat o bună încadrare juridică faptelor reţinute" şi că „Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, astfel că nu există temeiuri pentru achitarea lor".
Cu privire la pedepsele aplicate s-a arătat că „instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, activitatea infracţională a fiecărui inculpat, dar şi faptul că aceştia s-au sustras urmăririi penale", astfel că acestea sunt de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind necesară o nouă individualizare a acestora, cât şi a modalităţii de executare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii I.M., M.S.I.K., S.A., A.A. şi A.K.L., pe care, prin motive comune de casare, au criticat-o cu privire la:
- constatarea că în cauză a intervenit prescripţia specială a răspunderii penală, prevăzută de art. 121, raportat la art. 124 C. pen., pentru infracţiunile de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), motiv pentru care se impune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.;
- greşita condamnare pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen., pentru inculpaţii în sarcina cărora a fost reţinută această faptă, întrucât acestea au fost folosite pentru apărare, ca urmare a atacării lor de către grupul advers, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., astfel cum a fost modificat, prin Legea nr. 169/2002, motiv pentru care se impune achitarea.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta:
a) După cum este de observat din lecturarea motivelor de casare enunţate mai sus, inculpaţii nu au contestat vinovăţia în ce priveşte condamnarea lor pentru infracţiunile, prevăzute de art. 323 alin. (1), art. 189 alin. (2) şi art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), solicitând constatarea că în cauză a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, solicitând încetarea procesului penal.
Având în vedere faptul că verificând atât Decizia atacată, cât şi hotărârea instanţei de fond, cu privire la faptele în discuţie, rezultă că în mod corect s-a reţinut că toţi inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea lor, urmează a se constata că într-adevăr, în cauză a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, prevăzută de art. 121, art. 122 lit. d), raportat la art. 124 C. pen. şi a se dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Din verificarea textelor de lege în care au fost încadrate faptele săvârşite de inculpaţi şi anume art. 323 alin. (1), art. 189 alin. (2), art. 194 alin. (1) şi art. 321 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a modificării acestora pe parcursul judecăţii, sub aspectul tratamentului juridic, în sensul că au fost agravate limitele de pedeapsă, se constată că maximul ce se putea aplica la data săvârşirii acestora, nu depăşea 5 ani închisoare.
Potrivit art. 121 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, iar potrivit art. 122 lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Pe de altă parte, conform art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
De menţionat că, potrivit art. 122 alin. ultim C. pen., termenele de prescripţie se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii.
Raportând cerinţele textelor de lege mai sus citate la infracţiunile menţionate şi reţinute în sarcina inculpaţilor, se constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, inculpaţii au comis infracţiunile, a căror prescripţie se solicită a se constata că a intervenit, în luna decembrie a anului 1994, maximul de pedeapsă prevăzut pentru aceste infracţiuni nefiind mai mare de 5 ani, termenul de prescripţie este, de asemenea, de 5 ani, iar termenul prescripţiei speciale, prevăzut de art. 124 C. pen., este de 7 ani şi 6 luni.
Prin urmare, având în vedere că de la data săvârşirii faptelor, decembrie 1994, şi până în prezent, au trecut cei 7 ani şi 6 luni, pentru intervenirea prescripţiei speciale, acesta împlinindu-se în luna mai 2002, fără a se fi pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare, urmează a se constata că, referitor la aceste infracţiuni, s-a împlinit termenul de prescripţie în discuţie şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 121, art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., să se dispună încetarea procesului penal.
În ce priveşte pe inculpatul A.A., având în vedere că pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., s-a făcut aplicarea art. 1 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997, măsură justificată la data judecării cauzei de către prima instanţă, cât şi faptul că pentru această infracţiune urmează a se constata intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale, aplicarea dispoziţiilor de graţiere menţionate au rămas fără obiect, astfel că urmează a fi înlăturate.
Având în vedere faptul că în cauză a mai fost condamnat şi inculpatul I.R., pentru fapte similare, reţinute şi în sarcina celorlalţi inculpaţi, respectiv de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi de lipsire în mod ilegal de libertate, pentru motivul arătat la ceilalţi inculpaţi, urmează ca, în baza art. 3857 C. proc. pen., să se extindă efectele acestor recursuri şi cu privire la numitul inculpat, ţinând seama şi de faptul că prin aceasta nu i se face o situaţie mai grea.
Pentru aceste considerente, urmează a se constata, că pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., şi în consecinţă să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
b) În ce priveşte critica formulată de inculpaţii I.M., M.S.I.K., S.A. şi A.A., prin care solicita achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în mod ilegal de arme şi muniţii, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen., pe considerentul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2002, se constată că nu este întemeiată, deoarece în cauză ne aflăm în două situaţii diferite şi care reglementează situaţii, de asemenea, diferite.
Astfel, în art. 279 alin. (3) C. pen., se pedepseşte, între altele, deţinerea fără drept de arme ascunse ori de arme militare.
Prin urmare, prin acest text de lege se urmăreşte ca toţi cei care deţin astfel de arme să le declare organelor în drept (autorităţilor competente), iar pentru a le deţine să aibă aprobarea acestora.
În cazul în care aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, deţinerea unor astfel de arme este ilegală, iar posesorul sau deţinătorul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.
Or, în speţă este de necontestat că inculpaţii, pentru armele care le deţineau şi mai grav le-au şi folosit în mod ilicit, nu aveau aprobarea organelor de drept, şi prin urmare se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.
Cât priveşte cererea prin care se solicita a se constata că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 169/2002, se constată că nu este întemeiată.
Potrivit art. 44 alin. (21) C. pen., „se rezumă că se află în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acesta".
După cum este de observat, textul de lege citat apără de răspundere persoana care săvârşeşte o faptă penală în cazul în care, prin mijloacele enumerate, o altă persoană, pătrunde fără drept în locuinţa sa. Aceasta nu înseamnă că în cazul în care mijloacele de apărare, pe care le foloseşte cel atacat, fac parte dintre cele interzise şi pedepsite de lege, ca infracţiuni, răspunderea lui poate fi înlăturată prin invocarea art. 44 alin. (21) C. pen.
În această situaţie, făptuitorul va fi apărat, dacă cerinţele legii sunt îndeplinite, pentru fapta comisă împotriva agresorului (de ex. lovire, vătămare corporală sau chiar omor), însă nu va fi apărat de răspundere în legătură cu alte fapte ilicite, interzise de lege, cum e cazul în speţă, deţinerea de arme în contra dispoziţiilor legale, care nu au nici o legătură cu prevederile art. 44 C. pen., invocate.
Prin urmare, făptuitorul poate fi exonerat de răspundere în ce priveşte fapta comisă în contra agresorului, dar nu poate beneficia de acest lucru în cazul în care, mijlocul sau obiectul folosit face parte dintre cele interzise de lege a fi deţinute, acesta urmând să răspundă pentru această faptă, ea avându-şi sorgintea în alte relaţii sociale apărate de legea penală şi incriminate ca infracţiuni.
De altfel, după cum este de observat, nici unul dintre inculpaţii condamnaţi pentru această infracţiune nu au fost trimişi în judecată pentru fapte de natura celor la care face referire art. 44 alin. (21) C. pen., aceasta constituind încă un argument cu privire la lipsa de temeinicie a acestei susţineri.
În consecinţă, acest motiv de casare fiind pur formal şi fără nici o legătură cu fapta reţinută în sarcina inculpaţilor, urmează a se constata că este nefondat.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate numai în ce priveşte intervenirea prescripţiei speciale, referitor la faptele arătate, iar în temeiul art. 3857 C. proc. pen., să se extindă efectele acestor recursuri şi în ce priveşte pe inculpatul I.R., a fi admise în aceste limite şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii I.M., M.S.I.K., S.A., A.A. şi A.K.L. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
În baza art. 3857 C. proc. pen., extinde efectele recursurilor mai sus-menţionate şi în ce priveşte pe inculpatul I.R.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 706 din 12 octombrie 2001 a Tribunalului Timiş numai cu privire la intervenirea prescripţiei speciale referitor la infracţiunile de: asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 1 şi a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedepsele rezultante stabilite inculpaţilor I.M., M.S.I.K., S.A., A.A., A.K.L. şi I.R., în pedepsele componente, şi anume:
- câte 6 luni închisoare, stabilită tuturor inculpaţilor menţionaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- câte 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), tuturor inculpaţilor, mai puţin inculpatului A.K.L.;
- câte 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), numai în ce priveşte pe inculpaţii I.M., M.S.I.K., S.A. şi A.A.;
- câte 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen., numai în ce priveşte pe inculpaţii I.M., S.A. şi A.A.
Înlătură aplicarea art. 1 şi a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 privind dispoziţia de graţiere a pedepsei de 6 luni închisoare stabilită inculpatului A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. d) şi la art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpaţilor I.M., M.S.I.K., S.A., I.R., A.A. şi A.K.L., pentru infracţiunile prevăzute de: art. 323 alin. (1); art. 189 alin. (2); art. 194 alin. (1) (toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)) şi art. 321 alin. (2) C. pen., în cauză intervenind prescripţia specială a răspunderii penale.
Inculpaţii I.M., M.S.I.K., S.A. şi A.A. urmează să execute pedeapsa de câte 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariile de avocat în sumă de câte 300.000 lei cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii M.S.I.K., S.A., A.A. şi A.K.L. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1706/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 1717/2003. Penal. Art.239 alin.3 c.pen.;Decret... → |
|---|
