CSJ. Decizia nr. 1718/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1718/2003
Dosar nr. 184/2003
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 970 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.S. la 10 ani închisoare, pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost condamnat să plătească 70.000.000 lei daune materiale părţii civile Ţ.I. şi s-a luat act că Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca şi Institutul de Pneumoftiziologie M. Nasta nu s-au constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., instanţa a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.
S-a reţinut că, la data de 3 decembrie 2001, inculpatul S.S. a aplicat părţii vătămate Ţ.I. mai multe lovituri de cuţit, producându-i leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat 35 – 40 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în raport de împrejurarea că nu a intenţionat să pună în primejdie viaţa victimei şi că agresiunea nu a avut loc într-un loc public.
La termenul de judecată, prin apărător, inculpatul a criticat sentinţa atacată şi sub aspectul pedepsei, apreciată ca fiind mult prea severă, în raport de sinceritatea sa, de recunoaşterea şi regretarea faptei, comisă pe fondul consumului de alcool şi gelozie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 814/ A din 10 decembrie 2002, a respins apelul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost corect reţinută, în raport de probatoriul administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată just individualizată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele apelului privitoare la lipsa intenţiei de a suprima viaţa părţii vătămate şi la cuantumul pedepsei, apreciat ca fiind mult prea sever.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a recunoscut că a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri de cuţit.
Din raportul de expertiză medico – legală, rezultă că leziunile traumatice sunt localizate la nivelul toracelui superior şi antebraţului stâng şi că acestea au pus în primejdie viaţa victimei.
Aplicarea mai multor lovituri victimei, în zone vitale, cu un cuţit având lama de 18 cm, coroborat cu relaţiile tensionate dintre inculpat şi partea vătămată, evidenţiază pe plan subiectiv intenţia acestuia de a-i produce moartea, rezultat pe care, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui astfel că, sub aspectul încadrării juridice, fapta întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor.
La individualizarea pedepsei instanţele au avut în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, gradul ridicat de pericol social concret, urmarea produsă, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, infractor primar, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, de instanţă.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., acesta va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 141 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 3 decembrie 2001, la 3 aprilie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1717/2003. Penal. Art.239 alin.3 c.pen.;Decret... | CSJ. Decizia nr. 1719/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
