CSJ. Decizia nr. 1724/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1724/2003
Dosar nr. 2871/2002
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 6 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, inculpatul sold. (rez.) P.M. a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute sancţiunea cea mai grea care a fost suspendată în baza art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani, în condiţiile art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiţionate. S-a scăzut din pedeapsă durata arestului preventiv, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului şi a fost obligat la câte 30.000.000 lei cu titlu de daune morale către cele două părţi civile, la 45.000.000 lei daune materiale către M.F., la 300 dolari S.U.A. lunar, de la 7 decembrie 2000, până la încheierea anului universitar 2002-2003 către M.N. despăgubiri materiale, la 8.810.000 lei cheltuieli judiciare către acesta din urmă şi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul soldat P.M., în seara de 6 decembrie 2000 era în permisie, în barul unde intrase şi se găsea la masă cu mai multe persoane, se afla la altă masă victima împreună cu rudele sale şi cu alte cunoştinţe. La un moment dat, între M.N., fiul victimei şi unul dintre invitaţi, T.C., a izbucnit un conflict care a degenerat în altercaţie şi în timpul căreia a intervenit victima M.L., care l-a lovit pe martorul T.C. În acest moment inculpatul, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a deplasat la masa acestora şi aplicând o singură lovitură victimei, a trântit-o peste o canapea, tot o singură lovitură şi tot în zona feţei a aplicat inculpatul cu pumnul şi lui P.J., cauzându-i vătămări corporale pentru vindecarea cărora a fost nevoie de 15-16 zile îngrijiri medicale.
Văzând cele întâmplate, mai multe persoane aflate în incintă au încercat să aplaneze conflictul şi au reuşit să îi evacueze din local pe participanţi, afară, M.N., M.L., M.G.L. şi P.J. l-au înconjurat pe inculpat cu intenţia de a-l lovi, în aceste condiţii, el s-a refugiat într-un gang unde toţi încercau să se lovească reciproc. Din acel loc, P.M. a fost ajutat să scape de către martorul B.M.M., care l-a sfătuit să plece acasă şi l-a condus până la un taxi. Inculpatul s-a urcat în maşină, a parcurs o distanţă scurtă, după care a cerut şoferului să oprească şi a coborât, în acele momente, M.G.L. (care s-a comportat violent şi a fost recalcitrant tot timpul) a atras atenţia celor din jur că inculpatul vrea să scape. În aceste condiţii, victima s-a deplasat către acesta care, atunci când a ajuns în apropierea lui a lovit-o o singură dată cu pumnul în zona feţei, ca urmare M.L. a căzut pe carosabil, cu faţa în sus, suferind un traumatism cranio-cerebral acut forte, datorită lovirii cu un corp dur şi apoi de căderea pe plan dur în urma căruia a decedat, realizând cele întâmplate, inculpatul a părăsit locul incidentului.
Împotriva sentinţei a declarat apel parchetul militar, în scris, care a arătat că sentinţa este nelegală, deoarece greşit s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în şedinţa publică procurorul militar nu a mai susţinut această argumentare, ci pe cea referitoare la netemeinicia aplicării art. 81 C. pen., nefiind îndeplinite cerinţa prevăzută de lit. c) a articolului menţionat. A mai declarat apel inculpatul, care, prin avocat, a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e), cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., deoarece a fost legitimă apărare şi încetarea procesului penal pentru infracţiunea, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lipseşte plângerea formulată de P.J., în legătură cu latura civilă, pentru prima situaţie nu datorează nimic părţilor civile, iar în cea de-a doua să se ţină seama de culpa mai mare a victimei.
Calea legală de atac au exercitat-o şi părţile civile, care au solicitat majorarea pretenţiilor civile la suma de 45.000.000 lei daune materiale, la câte 100.000.000 lei daune morale, în plus încă 20.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi restituirea originalului paşaportului victimei, cât şi partea vătămată P.J., care a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică şi nu i s-au restituit cheltuielile făcute în timpul procesului.
Prin Decizia nr. 26 din 28 februarie 2002, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, inculpatul sold. (rez) P.M. şi părţile civile M.N. şi M.F. şi partea vătămată P.J. cu obligarea părţilor civile şi părţii vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei sus-menţionată au declarat recurs partea vătămată P.J. şi părţile civile M.N. şi M.F., reiterându-se motivele formulate în calea de apel.
Recursurile declarate de părţile civile sunt nefondate, iar al părţii vătămate este tardiv introdus.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., repararea pagubei produsă prin săvârşirea unei infracţiuni trebuie să reprezinte o justă şi integrală acoperire a prejudiciului.
Părţile civile au cerut obligarea inculpatului să plătească despăgubiri civile, astfel cum s-au constituit la citirea actului de sesizare.
Actualizarea acestor sume, precum şi al celei reprezentând daune morale, părţile civile o pot realiza cu prilejul punerii în executare a hotărârii rămase definitive pe calea unei acţiuni civile separate, potrivit art. 20 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte recursul părţii vătămate P.J. din actele dosarului rezultă că nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că se va respinge calea de atac formulată de această parte vătămată, întrucât a fost declarat peste termenul stabilit de lege, respectiv art. 15 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., părţile civile şi partea vătămată vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de părţile civile M.N. şi M.F. împotriva deciziei penale nr. 26 din 28 februarie 2002 a Curţii Militare de Apel, ca nefondate, privind pe inculpatul P.M.
Respinge recursul declarat de partea vătămată P.J. împotriva aceleiaşi decizii, ca tardiv introdus.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de părţile civile M.N. şi M.F.
Obligă recurentele părţi civile şi parte vătămată să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 1723/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1725/2003. Penal → |
|---|
