CSJ. Decizia nr. 1726/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1726/2003
Dosar nr. 3423/2002
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 22 martie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul N.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen., la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi la 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere a substanţelor toxice prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, atrăgându-i atenţia inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. şi să respecte dispoziţiile art. 864 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut preventiv pe perioada cuprinsă între 17 şi 21 noiembrie 2001.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi şi inculpaţii:
S.V. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul 466/1979, cu suspendarea sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, cu obligaţia să se supună măsurilor prevăzute de art. 863 C. pen. şi să se respecte dispoziţiile art. 864 C. pen.;
B.L. la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de stupefiante, prevăzută de art. 26 raportat la art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul 466/1979, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Conform art. 350 alin. (3) C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpaţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză şi s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 noiembrie 2001, până la data punerii în libertate.
În latură civilă, s-a constatat că partea civilă SC B., sucursala PETROM Ploieşti, şi-a acoperit prejudiciul integral.
S-a dispus restituirea autoturismului Mostwich, aflat în custodia Postului de Poliţie Berca, către inculpatul S.C.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.000.000 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în baza probelor administrate, că în perioada mai - august 2001, inculpatul S.V. l-a ajutat pe inculpatul N.C., subinginer la Schela Berca, având în gestiune aparate de măsură şi control care funcţionau pe bază de mercur, să colecteze mercurul din debitmetrele de gaze pe care le avea în depozit.
Profitând de faptul că, uneori, inculpatul N.C. îl lăsa singur în depozit sau îl trimitea să aducă diferite piese, inculpatul S.V. a sustras mercur din mai multe debitmetre, reuşind să strângă cantitatea de 10,650 kg mercur, pe care l-a depozitat într-o sticlă şi l-a dus la domiciliul părinţilor săi în comuna Scorţoasa.
Pentru a valorifica mercurul, acesta a luat legătura cu inculpatul B.L. şi, la data de 16 noiembrie 2001, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Mostwich, având în interiorul acestuia sticla cu mercur, a fost oprit de un echipaj al Poliţiei Berca, ocazie cu care s-a constatat că acesta a deţinut spre valorificare mercur, substanţă interzisă a fi comercializată, fiind inclusă în lista anexă a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 43/1980 .
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.C. susţinând că se consideră nevinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, solicitând să fie achitat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 296 din 24 iunie 2002, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.C.
Decizia penală sus-menţionată a fost recurată în termen legal de către acelaşi inculpat, nearătându-se motivele în petiţia de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat, în principal achitarea inculpatului N.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, iar în subsidiar, reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării conform art. 81 C. pen.
Asupra acestor critici.
Din examinarea dosarului cauzei, se constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute, fiind confirmate de probele administrate, respectiv procesul verbal de percheziţie domiciliară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi declaraţiile coinculpatului S.V., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale recurentului.
Apărarea inculpatului N.C., în sensul că nu a avut intenţia să-şi însuşească mercurul, susţinută şi la prima instanţă şi în apel, a fost temeinic analizată şi respinsă în mod justificat.
Sub acest aspect, este de subliniat că inculpatul N.C. nu a avut aprobarea conducerii unităţii de a depozita mercurul în domiciliul său şi nici nu a încunoştiinţa-o.
Totodată, în raport de situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică a faptelor în art. 2151, art. 249 şi art. 312 alin. (1) C. pen., este corectă.
De asemenea, durata pedepselor stabilite pentru cele trei infracţiuni reţinute este corectă, în concordanţă cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul este totuşi fondat pentru un motiv sesizat de procurorul de şedinţă şi examinat din oficiu de către instanţă.
Este vorba de incidenţa Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse.
Ulterior pronunţării deciziei recurate (nr. 296 din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti), prin OUG nr. 18/2003, s-a dispus modificarea articolului 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni (M. Of., nr. 726/4.10.2002).
Astfel, prin art. 8, astfel cum a fost modificat prin menţionata ordonanţă, s-a prevăzut că graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni (M. Of., nr. 224/03.04.2003)
Ca urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită inculpatului N.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 C. pen. şi pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), sunt graţiate, în întregime, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) cu referire la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, este exceptată de la graţiere şi nici nu sunt temeiuri pentru reducerea cuantumului acesteia.
Avându-se în vedere, pe de o parte, că a rămas negraţiată o singură pedeapsă şi să s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpatul poate fi reeducat şi fără executarea efectivă a pedepsei, iar pe de altă parte, că inculpatul suferă de afecţiuni congenitale ale picioarelor şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.,
Curtea consideră că este mai potrivit a se aplica acest text de lege, în loc de art. 861 şi art. 863 C. pen.
Având în vedere că aspectele relevate constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14 şi 20 C. proc. pen., recursul examinat este fondat, urmând a fi admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi a se casa ambele hotărâri pronunţate în cauză, numai cu privire la incidenţa Legii nr. 543/2002 şi la modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
Mai întâi, se va înlătura aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. (devenind inaplicabil în cauză), descontopindu-se pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
Totodată, se va înlătura aplicarea art. 861 şi art. 863 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Se va constata că pedepsele de: 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare, sunt graţiate, în întregime, condiţionat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea unor drepturi, se va menţine, iar în baza art. 81 C. pen., se va suspenda condiţionat executarea acestei pedepse, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 83 C. pen.
Totodată, se va atrage atenţia inculpatului N.C. asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi a art. 359 C. proc. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate se vor menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 296 din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează hotărârea pronunţată precum şi sentinţa penală nr. 49 din 22 martie 2002 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la incidenţa Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi modalitatea de executare a pedepsei.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) şi art. 861 şi art. 863 C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP);
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 14 din Decretul nr. 466/1979.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 graţiază în întregime pedepsele cu închisoare de 6 luni şi 2 ani.
Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 14 din Decretul nr. 466/1979.
Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani prevăzut de art. 83 C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi art. 359 C. proc. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii pronunţate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 1725/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1727/2003. Penal. Art.205, 206 c.pen. Recurs... → |
|---|
