CSJ. Decizia nr. 1725/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1725/2003
Dosar nr. 1530/2002
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 681/26 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat printre alţii inculpatul N.A.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., inculpatul N.A.A. a mai fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia acestuia de la data de 29 septembrie 1998, până la data de 29 aprilie 1998 şi de la data de 4 noiembrie 1998, la data de 3 decembrie 1998.
Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a constatat acoperit, prin restituire, prejudiciul produs părţii vătămate P.A.I.
S-a constatat parţial acoperit prejudiciul produs părţii vătămate R.D.
Au fost obligaţi inculpaţii N.A.A., C.L.D. şi I.O.L., în solidar şi, în solidar cu părţile responsabile civilmente N.N., C.A. şi I.C., la plata contravalorii lanţului părţii vătămate R.D., respectiv suma de 3.000.000 lei către partea civilă R.D.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii N.A.A. şi C.L.D. la plata sumei de 600.000 lei către partea civilă M.I.C., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente N.N. şi C.A.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a câte 112.172 lei de la inculpaţii N.A.R. şi C.L.D.
S-a constatat că S.C. K.T. S.R.L nu s-a constituit parte civilă în cauză, pentru suma de 254.345 lei.
Conform art. 191 C. proc. pen., raportat la art. 349 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii N.A.A., C.L.D., I.O.L. şi R.V.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente N.N., C.A. şi I.C. la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei pentru inculpaţii N.A.A. şi R.V.I. reprezentând onorariul de avocat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt pe baza probelor administrate următoarele:
La data de 3 iulie 1998, în jurul orelor 13,00, inculpatul N.A.R. se afla pe B-dul Camil Ressu, în apropiere de Complexul Dudeşti, cu intenţia clară de a smulge lănţişoare de la femeile care treceau prin zona respectivă. Inculpatul s-a decis să acţioneze asupra părţii vătămate S.A.I., şi, apropiindu-se prin spatele acesteia, i-a smuls lănţişorul din aur de la gât şi a fugit. În timpul alergării, inculpatul a pierdut sandaua din piciorul drept, bun care a fost ridicat de partea vătămată şi predat organelor de poliţie; în cursul cercetărilor inculpatul şi-a recunoscut obiectul pierdut după comiterea infracţiunii.
În aceeaşi zi, după săvârşirea tâlhăriei, inculpatul s-a întâlnit cu învinuitul R.V.I., căruia i-a relatat fapta, i-a arătat lănţişorul cu medalion şi i-a propus să-l vândă împreună. Învinuitul a fost de acord şi el personal a vândut lănţişorul cu medalion martorei D.S., contra sumei de 200.000 lei, bani care i-au împărţit ulterior, în mod egal cu inculpatul N.A.A. După un timp, martora a vândut respectivul lănţişor cu medalion unei persoane necunoscute.
Prejudiciul a fost estimat de către partea vătămată la suma de 3.000.000 lei, însă a fost integral recuperat de la familia inculpatului, motiv pentru care S.A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La data de 9 iulie 1998, în jurul orelor 13,00, inculpaţii N.A.A. şi C.L.D. se deplasau împreună pe strada Constantin Brâncuşi în Bucureşti, având luată hotărârea infracţională de a comite tâlhării, cu obiect material lănţişoarele de la gâtul părţilor vătămate. Astfel, inculpaţii au „ochit" partea vătămată M.I.C., C.L.D. s-a plasat înaintea acesteia şi i-a făcut semn inculpatului N.A.R. care s-a apropiat din spate de partea vătămată, i-a smuls lănţişorul de la gât şi a părăsit în fugă locul faptei.
Cei doi s-au întâlnit după scurt timp, în zona unde locuiesc şi, în aceeaşi zi au vândut bunul sustras unei persoane necunoscute contra sumei de 270.000 lei, bani pe care i-au cheltuit împreună.
Partea vătămată a apreciat valoarea prejudiciului la 600.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În după amiaza zilei de 16 iulie 1998, inculpaţii N.A.R., C.L.D. şi I.O.L. au hotărât de comun acord să acţioneze împreună, pentru a smulge lănţişoare de la persoane de sex feminin. Drept urmare, cei trei s-au deplasat în zona străzii Baba Novac şi, întrucât ploua s-au adăpostit în staţia R.A.T.B. Câmpia Libertăţii. Aici au observat-o pe partea vătămată R.D., care purta la gât un lănţişor din aur şi au hotărât să acţioneze asupra acesteia.
În momentul când partea vătămată a plecat din staţia R.A.T.B., inculpaţii s-au apropiat, însă R.D. a sesizat pericolul şi l-a prins de mână pe inculpatul N.A.R., chiar în timp ce acesta încerca să apuce lănţişorul.
Concomitent a acţionat şi inculpatul I.O.L., care a tras şi a rupt lănţişorul părţii vătămate, situaţie în care aceasta l-a scăpat pe inculpatul N.A.R. Cei doi inculpaţi menţionaţi, împreună cu inculpatul C.L.D. care se afla în imediata apropiere au fugit de la locul faptei, în direcţia zonei unde locuiesc şi unde I.O.L. le-a relatat celorlalţi că a pierdut în timpul alergării fragmentul din lănţişorul părţii vătămate în posesia căruia reuşise să intre prin acţiunea de smulgere.
Partea vătămată R.D. a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 2.500.000 lei, cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În ziua de 14 august 1998, inculpaţii N.A.R. şi C.L.D. au comis împreună o nouă tâlhărie, pe B-dul Camil Ressu, asupra părţii vătămate O.D.
Lănţişorul cu medalion de la gâtul părţii vătămate a fost smuls de către inculpatul N.A.R., după care acesta a fugit de la locul faptei împreună cu inculpatul C.L.D. care se afla în imediata apropiere, pregătit să intervină dacă ar fi fost cazul.
Bunul sustras prin violenţă a fost valorificat a doua zi, prin intermediul martorului de bună credinţă S.M.
Martorul a fost convins că lănţişorul aparţine mamei inculpatului N.A.R. şi rugat să-l amaneteze pe numele lui. Martorul a amanetat bunul la Casa de Amanet S.C. K.T. S.R.L Bucureşti, contra sumei de 254.345 lei. Din suma primită, inculpaţii i-au dat lui S.M. 30.000 lei, iar restul l-au împărţit în mod egal şi cheltuit în interes personal.
Lănţişorul cu medalion a fost ridicat de către organele de poliţie de la respectiva casă de amanet, fiind recunoscut şi predat pe bază de dovadă părţii vătămate, care astfel nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal. Nici S.C. K.T. S.R.L Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii N.A.R., I.O.L. şi C.L.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul I.O.L. a solicitat desfiinţarea sentinţei prin care a fost condamnat, motivând că nu se face vinovat de comiterea faptei, reţinută în sarcina sa, în cauză nu există probe care să dovedească vinovăţia sa şi a solicitat achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Inculpaţii N.A.R. şi C.L.D. au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate, sens în care au invocat circumstanţe personale favorabile, sunt tineri, au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, provin din familii organizate.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată fondat doar apelul declarat de inculpatul C.L.D., pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de către inculpaţi şi a reţinut judicios vinovăţia acestora, în concordanţă cu probele administrate.
În cursul urmăririi penale, cei trei inculpaţi, în mod constant au recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina lor şi au arătat toate circumstanţele reale în care au săvârşit infracţiunile, modul de participare şi contribuţia fiecăruia, modul de valorificare a bunurilor sustrase prin violenţă.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul I.O.L. nu a mai recunoscut comiterea faptelor, fără o motivare convingătoare şi fără a avea vreun suport probator în acest sens, poziţia adoptată de acesta este subiectivă şi luată în scopul sustragerii de la răspunderea penală, atâta timp, cât vinovăţia inculpatului este dovedită pe deplin, în cauză.
Inculpaţii N.A.R. şi C.L.D. au învederat instanţei de fond modul de participare şi contribuţia inculpatului I.O.L. la comiterea faptelor, susţinând că sunt surprinşi de poziţia acestui inculpat de nerecunoaştere a faptelor care nu corespunde realităţii.
Fiind dovedită fără nici un echivoc vinovăţia inculpatului I.O.L., critica formulată de acesta este neîntemeiată.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv şi persoana acestora, tineri, fără antecedente penale şi, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, prin violenţă, în grup şi loc public, în baza unor rezoluţii infracţionale luate anterior, persistenţa infracţională manifestată, se constată că pedepsele aplicate sunt atât prin cuantum, cât şi modalitatea de executare de natură a realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.
Se constată astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi nici schimbarea modalităţii de executare.
În şedinţa publică din 7 februarie 2002, partea civilă D.E. a învederat instanţei că nu se mai constituie parte civilă în cauză, întrucât şi-a recuperat întreg prejudiciul de la inculpatul C.L.D., împrejurare faţă de care doar apelul acestui inculpat s-a privit ca fondat.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 76 din 14 februarie 2002, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.L.D., s-a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând în fond;
A înlăturat obligarea inculpatului C.L.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.A. la plata sumei de 4.200.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă D.R., luând act că partea civilă nu mai are pretenţii civile.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii N.A.R. şi I.O.L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A computat perioada arestării preventive pentru inculpaţii N.A.R. şi C.L.D. de la data de 29 septembrie 1998, până la data de 29 octombrie 1998 şi de la data de 4 noiembrie 1998, la data de 3 decembrie 1998 şi pentru inculpatul I.O.L. de la data de 3 noiembrie 1998, la data de 3 decembrie 1998.
A obligat pe inculpatul I.O.L. la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpatul N.A.R. la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul N.A.R. care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
Curtea, examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14, cât şi din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
La data săvârşirii faptei inculpatul minor avea vârsta de 15 ani şi nu avea antecedente penale.
A fost sincer pe parcursul procesului penal declarând cu lux de amănunte modul în care au săvârşit infracţiunile, o parte din prejudicii au fost recuperate.
Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că minorul s-a aflat în grija tatălui care după decesul mamei, s-a recăsătorit având împreună cu soţia sa trei copii. Este apreciat ca un tânăr liniştit care nu a creat probleme părinţilor sau vecinilor.
În prezent lucrează ca vânzător împreună cu tatăl său şi soţia acestuia.
Expertiza medico – legală psihiatrică îl caracterizează ca având discernământ scăzut în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Toate aceste elemente, şi nu în ultimul rând împrejurarea că faptele pentru care este judecat au fost săvârşite în anul 1998, că a fost reţinut şi arestat pe parcursul cercetărilor în două etape, o zi, şi respectiv o lună, că în prezent este liber, nu justifică menţinerea pedepsei aplicate inculpatului, cunoscut fiind şi faptul că individualizarea pedepsei este guvernată printre alte principii şi de acela al oportunităţii.
O pedeapsă de 3 ani, în condiţiile concrete ale speţei, nu ar înfăptui atribuţiunile funcţionale ale sancţiunii ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a inculpatului.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul N.A.R., şi casând ambele hotărâri se va face aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., urmând a se reduce pedeapsa aplicată inculpatului.
Restul dispoziţiilor vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.A.R.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 681 din 26 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei rezultante, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reduce pedeapsa de 3 ani la un an închisoare.
Aplică dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii pronunţate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 1724/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1726/2003. Penal → |
|---|
