CSJ. Decizia nr. 1746/2003. Penal. Art.174, 175,176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1746/2003
Dosar nr. 173/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman, în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.A. la 20 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 307 din 22 mai 2001 a Judecătoriei Alexandria, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 22 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi 5 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.A. 5.000.000 lei despăgubiri civile materiale şi 10.000.000 lei, daune morale.
A respins, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă B.A., privind obligarea inculpatului la câte-o prestaţie periodică, în favoarea minorilor H.S.I. şi H.M.C.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat prevenţia, de la 25 aprilie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare cuvenite statului, din care 300.000 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în data de 24 aprilie 2002, inculpatul a consumat împreună cu victima B.C. băuturi alcoolice. În jurul orelor 23,00, trecând prin apropierea imobilului victimei, a fost lovit de victimă, care, i-a cauzat leziuni superficiale, în zona feţei. Deşi avea posibilitatea să părăsească zona şi să evite conflictul, inculpatul a îmbrâncit victima care s-a dezechilibrat. Apoi, inculpatul a rupt dintr-un gard un ştachete şi l-a lovit cu obiectul respectiv până acesta s-a deteriorat. În continuare, inculpatul, a lovit victima cu pumnii, cu intensitate sporită, situaţie în care stropii de sânge s-au dispersat pe suprafaţa dintre temelia şi streaşina locuinţei victimei. La scurt timp, victima i-a cerut inculpatului să o transporte în locuinţă.
Inculpatul a mers la domiciliul martorelor P.D. şi S.M. cărora le-a solicitat să anunţe salvarea şi, ulterior, a mers la postul de poliţie pentru a relata cele întâmplate.
Deşi victima a fost transportată în aceeaşi noapte la spital, a decedat datorită violenţelor la care a fost supusă.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 778 din 3 decembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în scris, motivele urmând a le arăta în instanţă.
În şedinţa publică de astăzi 4 aprilie 2003, inculpatul, prin apărător şi, personal, cu ocazia ultimului cuvânt, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră, în neconcordanţă, cu atitudinea sa, de după comiterea infracţiunii. Că, ar fi trebuit să se ţină seama de faptul că a intervenit pentru acordarea ajutorului medical victimei şi că, în permanenţă, a manifestat o atitudine de regret, a celor întâmplate.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa stabilită, ca şi cea aplicată, contrar, susţinerilor inculpatului, este bine individualizată, corespunzând gradului de pericol social, cu care a fost comisă, stăruinţei cu care inculpatul a lovit, chiar, unei anumite ferocităţi, manifestate în comiterea ei, dar şi persoanei inculpatului, care nu este în faţa primei încălcări a legii penale, fiind recidivist, în raport de pedeapsa de 2 ani, cu suspendarea condiţionată a executării, suspendare ce, a trebuit să fie revocată, tocmai datorită faptului că inculpatul a comis infracţiunea din această cauză, în pofida încrederii ce-i fusese acordată de instanţă şi a obligaţiilor ce rezultau din suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
De altfel, instanţa, pe lângă criteriile arătate, a ţinut seama în stabilirea şi aplicarea pedepsei şi de atitudinea procesuală, ulterioară, comiterii faptei, de către inculpat, numai aşa explicându-se pedeapsa aplicată, orientată spre mediu.
În raport cu cele arătate, recursul declarat de către inculpatul P.M.A., apărând ca nefondat, va trebui privit şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.A. împotriva deciziei penale nr. 778 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 aprilie 2002, la 4 aprilie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1745/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1748/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
