CSJ. Decizia nr. 1749/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1749/2003
Dosar nr. 4415/2002
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. S.I.R. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. lit. a), e) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
2. A.P.C. şi
3. D.V. la cele două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), e) şi d) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., precum şi cu art. 13 din acelaşi cod.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii A.P.C. şi D.V. să execute fiecare câte 3 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi a fost computată perioada arestării preventive cu începere de la 16 decembrie 2001 la zi pentru toţi inculpaţii.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 din C. proc. pen., raportat la art. 346 din acelaşi cod, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la echivalentul a 300 dolari S.U.A. şi 270.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C.C. şi la echivalentul în lei a 300 dolari S.U.A. şi 100.000 lei către partea civilă C.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 15 decembrie 2001, părţile vătămate S.C. şi C.I. s-au deplasat din satul Floreşti în Bucureşti cu autoturismul condus de S.C.
În momentul în care părţile vătămate au ajuns la locul de destinaţie (unde locuia martora B.A.) au apărut cei trei inculpaţi care prin violenţă le-au scos din autoturism şi l-au imobilizat, context în care C.I. a fost lovit cu o bâtă de inculpatul D.V. şi cu pumnul în spate, fiind deposedat de un telefon mobil şi o placă, iar S.I. i-a luat un lanţ din aur, o brăţară şi un inel. La rândul ei, partea vătămată S.C. a fost ţinută de inculpatul A.P., pentru a nu interveni în apărarea prietenului său, ulterior fiind lovită şi ea de către D.V., care i-a luat 300 dolari S.U.A. şi 270.000 lei.
În urma agresiunilor suferite, partea vătămată S.C. a suferit leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale, iar C.I. a suferit leziuni ce au necesitat 14 - 16 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, plângerile şi declaraţiile părţilor civile, depoziţiilor martorilor B.A. şi D.M., planşelor foto executate în cauză, expertizelor medico-legale, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 576 din 25 septembrie 2002, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi rejudecând în fond, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), e) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (două fapte) l-a condamnat pe inculpatul S.I.R. la două pedepse de câte 7 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
În temeiul aceluiaşi text [(art. 211 alin. (2) lit. a), e) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP))] inculpaţii A.P.C. şi D.V. au fost condamnaţi la câte 5 ani închisoare, aceştia urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare fiecare.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepselor principale.
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii inculpaţii A.P.C., D.V. şi S.I.R. au declarat recurs prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate şi menţinerea primei hotărâri pronunţate în cauză.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus-arătat acestor criterii, rezultă că sunt obligatorii şi trebuie avute în vedere în totalitate, de fiecare dată, la stabilirea şi aplicarea pedepsei.
Or, în speţă, instanţa de apel a analizat în principal pericolul social al faptelor comise, nu şi celelalte criterii de individualizare, ceea ce a determinat aplicarea unor sancţiuni greşit individualizate.
Astfel, inculpaţii A.P.C. şi D.V. se află la prima încălcare a legii penale, iar inculpatul S.I.R. este indicat ca având antecedente penale, deşi din fişa de cazier rezultă doar împrejurarea că împotriva acestuia s-a pus în mişcare acţiunea penală în dosarul nr. 4246/IP/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, infracţiunile comise reprezentând un fapt izolat inculpaţii având caracterizări pozitive, aşa cum rezultă din actele eliberate de Asociaţiile de locatari de la domiciliile lor.
Pe de altă parte este de relevat faptul că incidentul dintre părţi a fost urmare a unor conflicte anterioare, inculpatul S.I.R. şi partea vătămată C.I. fiind în relaţii de prietenie cu martora B.A., care de altfel a şi aranjat întâlnirea părţilor în faţa blocului în care locuieşte.
Fără a minimaliza pericolul social concret al faptelor comise, având în vedere împrejurările în care s-a derulat activitatea infracţională precum şi elementele de circumstanţiere ale făptuitorilor (toţi cu vârste sub 20 ani la data comiterii infracţiunilor) aşa cum au fost arătate mai sus, Curtea, apreciază că sancţiunile aplicate de prima instanţă sunt cele care pot contribui la îndreptarea făptuitorilor, cu atât mai mult cu cât inculpaţii, în final au regretat faptele.
În raport de considerentele expuse, recursurile declarate vor fi admise şi în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa Decizia penală nr. 576 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti şi se va menţine sentinţa penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.P.C., D.V. şi S.I.R. împotriva deciziei penale nr. 576 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală nr. 576 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi menţine sentinţa penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 16 decembrie 2001, la 4 aprilie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1748/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1750/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen; art.211... → |
|---|
