CSJ. Decizia nr. 1750/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen; art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1750/2003
Dosar nr. 97/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 193 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Caraş-Severin, a fost condamnat inculpatul P.P., în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), alin. (2/1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 12 ani închisoare;
- în baza art. 197 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 9 ani închisoare;
- în baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii arestului preventiv, începând cu 4 mai 2002 şi până la zi.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 200.000 lei, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea de la inculpat a cuţitului, a măştii şi a mănuşilor.
S-a constatat că S.F. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 5.000.000 lei cheltuieli judiciare şi s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei, a sumei de 300.000 lei onorariu pentru apărarea făcută din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că:
Inculpatul, care aflase că partea vătămată locuia singură într-un imobil izolat, situat în comuna Bănia, jud. Caraş-Severin, a pătruns în locuinţa acesteia, în noaptea de 3 spre 4 mai 2002, purtând mănuşi şi o căciulă neagră, care îi acoperea faţa şi, care, avea practicate găuri în faţa ochilor.
În interior, inculpatul, care era înarmat cu un cuţit, având lama de 12,5 cm., a ameninţat pe partea vătămată, cerându-i să întreţină cu el raporturi sexuale. Întâmpinând rezistenţa victimei, inculpatul a ameninţat-o cu moartea, i-a aplicat câteva lovituri, a dezbrăcat-o şi, continuându-şi ameninţările, a întreţinut cu aceasta mai multe raporturi sexuale.
Vătămările suferite de partea vătămată, ce au necesitat în vederea vindecării, 5 - 6 zile de îngrijiri medicale, au condus la concluzia că, aceasta a căzut victima unor lovituri, atestând, totodată, comiterea unor raporturi sexuale.
După comiterea acestor activităţi, inculpatul a ameninţat-o din nou pe partea vătămată, cerându-i bani. În acest mod, inculpatul a obţinut de la partea vătămată suma de 700.000 lei; partea vătămată i-a pus banii pe masă, iar inculpatul şi i-a însuşit.
Inculpatul i-a cerut apoi părţii vătămate mâncare şi băutură, iar aceasta de frică, a acceptat. În timp ce inculpatul a părăsit încăperea, unde, nu s-ar fi putut hrăni decât renunţând la mască, partea vătămată a părăsit imobilul pe geam, prilej cu care a suferit alte vătămări atestate în conţinutul raportului de constatare medico-legal, refugiindu-se la vecinul său, N.A. Acesta, a alertat un alt consătean, care la rândul său, a anunţat organele de poliţie.
Inculpatul a părăsit imobilul victimei, deplasându-se la un local din comună, unde a consumat alcool şi unde a încredinţat spre păstrare martorului A.P. suma de 500.000 lei. Suma a fost predată organelor de poliţie, apoi, restituită părţii vătămate.
Apelul declarat de inculpatul P.P., împotriva acestei sentinţe, a fost respins, de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 461/A din 27 noiembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul susţinând, în esenţă, pe de o parte, faptul că după părerea sa, încadrarea juridică dată faptei, ar fi greşită, deoarece n-a folosit violenţa, la comiterea sustragerii, iar, pe de altă parte, că, individulizarea pedepsei, n-ar fi corect efectuată, pedeapsa ce i s-a aplicat, fiind prea mare.
Recursul nu este fondat.
În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, inclusiv, violenţele exercitate, şi recunoaşterea sa se coroborează cu procesul verbal de consemnare a denunţului oral din 4 mai 2002 şi cu certificatul medico-legal eliberat părţii vătămate. În această situaţie, chiar dacă în faţa instanţei inculpatul şi-a schimbat declaraţia, susţinând că, n-ar fi întrebuinţat acte de violenţă, acest fapt nu poate avea drept consecinţă schimbarea încadrării juridice a faptei, atât timp cât, declaraţia din instanţă, nu se coroborează cu alte probe din dosar şi, este greu de crezut, că partea vătămată, persoană în vârstă, nevoiaşe, i-ar fi făcut cadou inculpatului 500.000 lei, reclamând apoi, că a fost tâlhărită. Aşa stând lucrurile, primul motiv de recurs, referitor la încadrarea juridică greşită, dată faptei, nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.
La fel, neîntemeiat, este şi cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la greşita individualizare a pedepselor stabilite şi aplicate inculpatului, instanţa ţinând seama, la stabilirea pedepselor, de modul în care inculpatul, recidivist, a pătruns peste partea vătămată, femeie în vârstă, de peste 70 ani, singură, neajutorată, înarmat cu un cuţit, mascat şi cu mănuşi, pentru a nu lăsa urme, violentând-o, pentru a avea cu ea raporturi sexuale şi a-i lua banii.
Rezultând astfel, că nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat nu este întemeiat, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi a-l respinge, ca atare, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. B) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 461/A din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 4 mai 2002, la 4 aprilie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1749/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1751/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
