CSJ. Decizia nr. 1753/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1753/2003
Dosar nr. 324/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 din 4 iulie 2002 a Tribunalului Mehedinţi au fost condamnaţi inculpaţii:
- H.A. la 6 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 20 raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
- H.N.L. la 6 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la două pedepse de câte 2 ani închisoare în temeiul art. 192 alin. (2) şi art. 20 raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat, dispunându-se ca în final H.N.L. să execute 6 ani închisoare.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 30 iunie 2002 pentru inculpatul H.A., şi de la 31 ianuarie 2002 pentru coinculpatul H.N.L., la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpaţii au fost obligaţi să plătească părţii civile R.N. suma de 3.000.000 lei despăgubiri civile şi 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 29 ianuarie 2001, inculpaţii H.A. şi H.N.L., în jurul orelor 20,00, au pătruns prin escaladare în locuinţa părţii vătămate R.N. (ştiind că victima locuieşte singură) i-au aplicat lovituri cu pumnii şi i-au luat 2.500.000 lei.
S-a mai reţinut că după ce a fost agresată, partea vătămată s-a deplasat la locuinţa fratelui său, care era grav bolnav, iar de aici s-a reîntors la domiciliul său, însoţit de martorii M.M. şi R.I.D., găsindu-i pe cei doi inculpaţi în curtea casei, în timp ce scoteau dintr-un şopron saci cu îngrăşăminte chimice.
Fiind surprinşi de partea vătămată şi cei doi martori, inculpaţii au fugit, însă H.A. a fost prins.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, declaraţiilor părţii vătămate, depoziţiilor martorilor M.M., R.I.D., HG, H.D., M.C. şi H.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 508 din 14 noiembrie 2002, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi a aplicat un spor de pedeapsă de câte 2 ani închisoare, în final cei doi inculpaţi urmând a executa câte 8 ani închisoare.
De asemenea, a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 510 zile, rămas neexecutat de către inculpatul H.A. din sentinţa penală nr. 197/1997 a Tribunalului Mehedinţi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi au fost respinse apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii inculpatul H.N.L. a declarat recurs prin care a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul încadrării juridice a faptei, învederând că greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi sub aspectul individualizării pedepsei cu privire la care a solicitat reducerea acesteia.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, însă în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, în partea referitoare la săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat şi la infracţiunea de violare de domiciliu, hotărârile pronunţate sunt greşite.
În cazul în care s-a comis o tentativă de furt calificat, prin efracţie, escaladare (cazul în speţă) sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, există o singură infracţiune complexă, aceea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. i) C. pen., în conţinutul acesteia incluzându-se, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) C. pen. şi acţiunea care constituie violarea de domiciliu.
Dacă au fost sesizate cu judecarea atât o tentativă la infracţiunea de furt calificat, cât şi a celei de violare de domiciliu, instanţele aveau obligaţia să reîncadreze, în drept, faptele în dispoziţiile art. 208 şi art. 209 lit. i) C. pen. (evident şi cu celelalte agravante ale art. 209 în cazul existenţei acestora) fără a dispune achitarea pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
Neprocedând astfel, în speţă, au fost pronunţate hotărâri nelegale, motiv pentru care sub acest aspect recursul declarat de inculpatul H.N.L. va fi admis, extinzându-se efectul acestui recurs şi cu privire la coinculpatul H.A., conform art. 3857 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptelor din art. 20 raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) şi art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, în art. 20 raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpaţii vor fi condamnaţi la câte 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se va contopi această pedeapsă cu cea de 6 ani închisoare, aplicată inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, aceştia urmând a executa pedeapsa cea mai grea.
Totodată, se va reduce sporul de pedeapsă aplicat, corespunzător noii încadrări juridice dată faptelor, de la 2 ani închisoare la câte un an închisoare, în final fiecare dintre inculpaţi urmând a executa câte 7 ani închisoare.
Referitor la cuantumul pedepselor aplicate, Curtea constată că au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele de fond şi de apel ţinând seama atât de pericolul social concret al faptelor comise (pericol ce rezidă din modul în care a fost concepută activitatea infracţională, urmările acesteia precum şi împrejurarea că inculpaţii au vizat o persoană care locuia singură, este învârstă şi în imposibilitate de a se apăra), cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor, ambii recidivişti, cu condamnări penale anterior pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen, motiv pentru care sub acest aspect hotărârile sunt temeinice.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor, inclusiv cea referitoare la nereţinerea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 510 zile rămas neexecutat de către inculpatul H.A., din pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 197/1997 a Tribunalului Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul H.N.L. împotriva deciziei penale nr. 508 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 173 din 4 iulie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor de furt calificat şi de violare de domiciliu, precum şi la sporul de pedeapsă aplicat.
Extinde efectele recursului declarat şi cu privire la inculpatul H.A.
Schimbă încadrarea juridică a faptelor privind tentativa de furt calificat şi violare de domiciliu din art. 20, art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpaţi la câte 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii H.N.L. şi H.A. vor executa pedeapsa cea mai grea de câte 6 ani închisoare.
Reduce sporul de pedeapsă aplicat prin Decizia penală recurată, în final inculpaţii H.N.L. şi H.A., urmând să execute câte 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1752/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1754/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
