CSJ. Decizia nr. 1752/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1752/2003
Dosar nr. 203/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 17 iunie 2002, Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpata C.C.C. la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
S-a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale sancţiunii de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatei C.C.C. prin sentinţa penală nr. 385 din 27 decembrie 2000 a Tribunalului Mureş (definitivă), respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni şi pedeapsa rezultantă de un an şi 4 luni.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare în pedepsele componente de: 3 ani şi 3 luni închisoare, 2 ani şi 3 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare, fiind înlăturat sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele componente enumerate mai sus, cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatei în prezenta cauză, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pedeapsa cea mai grea fiind aceea de 5 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, rezultând de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 137/1997, s-a cumulat aritmetic pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare cu pedeapsa rezultantă de un an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 385/2000 a Tribunalului Mureş, ca urmare a revocării graţierii condiţionate, respectiv a suspendării condiţionate a executării pedepselor componente (100.000 lei amendă penală, 200.000 lei amendă penală, un an şi 4 luni închisoare), urmând ca inculpata C.C.C. să execute pedeapsa finală de 7 ani şi 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), deducându-se din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii de 48 de ore şi perioada executată de la 11 aprilie 2002, la zi
Constată că partea vătămată C.V. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpata C.C.C. suma de 40.000 lei.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În ziua de 31 august 2000, în jurul orei 15, inculpata C.C.C. a intrat în blocul nr. 18 din Tg. Mureş, unde a pătruns în apartamentul nr. 3 (în care locuiau C.V. şi C.R.), găsind uşa descuiată. Din acest apartament inculpata şi-a însuşit un cercel din aur, de aproximativ 2 gr., care se afla pe o măsuţă şi o sumă de bani de circa 40.000 lei, dintr-o poşetă. Fiind surprinsă în cameră de către C.R., inculpata a îmbrâncit-o pe aceasta, pentru a putea fugi cu valorile sustrase.
Fiind alertat C.V., acesta s-a dus în urmărirea inculpatei, pe care a găsit-o la o căruţă, începând să se zbată şi să zgârie pe sus-numitul, până când au intervenit doi bărbaţi, care însoţeau pe C.C.C., aceştia eliberând-o, prin ameninţări, din mâinile părţii vătămate, după care au părăsit locul faptei.
Prin Decizia penală nr. 167/ A din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, apreciindu-se că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Cu reiterarea aceloraşi motive, care au făcut obiectul analizei lor în apel, de către instanţa de control judiciar, inculpata C.C.C. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, deoarece are în îngrijire doi copii minori, părinţii săi neavând posibilităţi materiale.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că, atât prima instanţă, cât şi cea de apel, au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport cu care au stabilit o încadrare juridică corectă faptelor comise şi pentru care a aplicat inculpatei o pedeapsă corespunzătoare.
Se apreciază că pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatei în prezenta cauză, este corect individualizată, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care şi gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, frecvenţa acestora, precum şi elementele care caracterizează persoana sa, în special faptul că este recidivistă, săvârşind mai multe furturi şi tâlhării, ceea ce dovedeşte persistenţa sa în săvârşirea unor asemenea fapte.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa aplicată, orientată către minimul special prevăzut de lege nu poate fi apreciată severă, ea constituind un minimum necesar realizării prevederilor art. 52 C. pen.
Este de reţinut şi faptul că majorarea pedepsei de executat de către inculpată a survenit ca urmare a revocării suspendării condiţionate şi graţierii unor pedepse pentru infracţiuni comise de inculpată în anul 1996.
În această situaţie, ţinând seama şi de poziţia inculpatei în timpul procesului penal, respectiv atitudinea sa nesinceră şi sustragerea de a se prezenta la judecată, se constată că nu se justifică cu nimic reducerea pedepsei aplicate recurentei.
În consecinţă, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinite cerinţele motivelor de recurs invocate, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispoziţiile cuprinse în art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.C.C., va deduce din pedeapsa de executat, timpul reţinerii şi arestării preventive şi o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.C.C. împotriva deciziei penale nr. 167/ A din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii de 48 ore şi arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la 4 aprilie 2003.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1751/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1753/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
