CSJ. Decizia nr. 1811/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1811/2003
Decizia nr. 1811/2003
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1007 din 5 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul C.V. la 7 ani închisoare potrivit prevederilor art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Acelaşi inculpat a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În sfârşit inculpatul a fost obligat la plata sumei de 24 milioane lei către partea civilă P.B.C. reprezentând contravaloarea lap-top-ului, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la 8 mai 2001, inculpatul şi partea vătămată M.S. s-au întâlnit în fata unui bloc în urma unui anunţ din care reieşea că acesta vinde un calculator lap–top.
Inculpatul care urmărea să sustragă acest bun, a ales un bloc cu două scări de acces dotat cu interfoane la uşă. După ce partea vătămată i-a înmânat aparatul pentru a-l vedea, inculpatul i-a distras atenţia şi l-a împins în afara uşii, el dispărând pe cealaltă uşă.
Inculpatul a fost identificat în urma unui anunţ de vânzare a acelui calculator, când a fost recunoscut de către partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 lit. a) şi e) C. pen., în cea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi e) C. pen.
S-a motivat că inculpatul nu a exercitat nici un act de violenţă asupra părţii vătămate, încât se impune schimbarea încadrării juridice a faptei şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 5/ A din 13 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Şi împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs reiterând motivul invocat în apel respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt şi ca atare reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar se constată că instanţele de judecată au reţinut temeinic situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate în cauză, făcând şi o încadrare juridică corectă a faptelor.
Instanţele au reţinut corect încadrarea juridică a faptelor, comise asupra părţii vătămate M.S., în infracţiunea de tâlhărie, întrucât în momentul în care aceasta a păşit în afara scării, inculpatul a îmbrâncit-o.
Dezechilibrându-se, partea vătămată s-a sprijinit în mână pentru a nu cădea, astfel cum a precizat partea vătămată în declaraţia olografă. Chiar dacă aceasta nu a însemnat lovirea sau vătămarea corporală a părţii vătămate, a existat totuşi o violenţă psihică.
Aşadar, este nemotivată cererea din primul motiv de recurs care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat.
Se mai constată că instanţele au făcut şi o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu este cazul a se da curs cererii de reducerea pedepselor aplicate, în raport de modalitatea în care au fost concepute şi realizate şi de pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunilor comise.
În consecinţă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. potrivit prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 august 2000, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 13 august 2001, la 9 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1810/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1812/2003. Penal → |
|---|
