CSJ. Decizia nr. 1841/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1841/2003
Dosar nr. 2848/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 214 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul O.C.A. la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 27 noiembrie 2001, la zi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În seara zilei de 16 noiembrie 2001, inculpatul O.C.A. a ieşit împreună cu mai mulţi tineri dintr-o discotecă şi, ajungând în staţia de troleibuz, unde a observat pe partea vătămată T.I., care avea un telefon mobil în mână, i-a pus piedică acesteia, pentru a scăpa din mână telefonul mobil.
Partea vătămată a fugit de la locul faptei şi după aproximativ 40 m, a încercat să anunţe poliţia sunând de la un alt telefon mobil pe care-l avea asupra sa. Fiind ajunsă din urmă de inculpatul O.C.A., acesta i-a aplicat o lovitură cu mâna stângă în cap, părţii vătămate, care a căzut la pământ, după care a continuat să-i aplice împreună cu numitul C.R., lovituri, cu picioarele părţii vătămate, pentru a o împiedica să-şi ia telefonul.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 168 din 13 iunie 2002, a respins apelul inculpatului O.C.A. şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 27 noiembrie 2001, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tâlhărie, în cea de tăinuire.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului, făcând o încadrare juridică corespunzătoare, pe baza probelor administrate în cauză.
Din declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală („după ce l-am lovit pe tânărul care căzuse jos, am pus mâna pe telefonul de lângă el şi l-am luat”; „l-am lovit în partea dreaptă a capului, a întins mâna după telefon, iar în acel moment, pentru a-l împiedica, l-am atins de 2 ori cu piciorul în zona abdominală” coroborate cu declaraţiile martorului M.F., rezultă că fapta inculpatului O.C.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, şi nu de tăinuire.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului O.C.A. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul O.C.A. împotriva deciziei penale nr. 168 din 13 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 noiembrie 2001, la zi.
Obligă pe recurent, să plătească statului 1.1000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1840/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1842/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
