CSJ. Decizia nr. 1848/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1848/2003
Dosar nr. 368/2003
Sedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 4 noiembrie 2002 Tribunalul Bihor a condamnat (alături de alt inculpat) pe inculpatul H.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 217 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., pedepsele au fost contopite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza sentinţei penale nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, fiind contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, 512 zile cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani, sporită cu 6 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepselor principale, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii de 24 ore din 13 iunie 2002 şi a arestului preventiv din 14 iunie 2002 şi până la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 8 iunie 2002 cei doi inculpaţi au pătruns în incinta S.C. C. S.A. Oradea, unde, prin urcare pe o scară metalică şi folosirea unui bonfaier, au tăiat cablul de forţă (de la o instalaţie de uscat nisipul) pe o lungime de aproximativ 100 metri. Sârma de cupru cuprinsă în acest cablu a fost tăiată în bucăţi mai mici şi predată a doua zi la un punct de colectare de materiale neferoase situat în Oradea.
Dar fiind faptul că instalaţia de uscat nisipul a S.C. .C. S.A. Oradea era în stare de funcţiune, tăierea şi sustragerea cablului de către cei doi inculpaţi a perturbat grav buna desfăşurare a procesului de producţie, fapt ce a cauzat părţii civile un prejudiciu de 95.000.000 lei.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat apel inculpaţii, solicitând desfiinţarea acesteia, rejudecarea cauzei şi reducerea la minimum a pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia penală nr. 243/A din 12 decembrie 2002 a respins ca nefondat apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.A., solicitând printr-un prim motiv să se constate faptul că restul de pedeapsă de 512 zile închisoare neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 348 din 28 februarie 2001 a Judecătoriei Oradea şi nu din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, astfel cum greşit s-a reţinut prin hotărâril.
Prin al doilea motiv de recurs, inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în raport de împrejurarea, că a recunoscut şi regretat sincer fapta comisă.
Recursul declarat este fondat în cele ce urmează.
Astfel, instanţele trebuiau să reţină că, restul de pedeapsă de 512 zile închisoare rămas neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 348 din 28 februarie 2001 a Judecătoriei Oradea şi nu din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, sens în care se va admite recursul declarat de inculpat.
Cererea de reducere a pedepsei aplicate nu poate fi primită în raport atât de pericolul social al faptelor comise, precum şi de împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie, aspecte în raport de care numai pedeapsa în cuantumul aplicat este în măsură să ducă, potrivit art. 52 C. pen., la reeducarea inculpatului cât şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul H.A. împotriva deciziei nr. 243 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 212 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la menţiunile referitoare la revocarea liberării condiţionate.
Constată că restul de pedeapsă de 512 zile închisoare neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 348 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Oradea şi nu din sancţiunea penală de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 iunie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1847/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1850/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... → |
|---|
