CSJ. Decizia nr. 1837/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1837/2003
Dosar nr. 4047/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 3 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 din acelaşi cod.
În baza art. 288 alin. (2) C. pen., inculpata C.R. a fost condamnată la 6 luni închisoare, iar în baza art. 289 a fost condamnată, de asemenea, la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse, pe timp de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul D.G. la 4 luni închisoare.
În baza art. 281 C. pen. cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, acelaşi inculpat a fost condamnat la o lună închisoare.
În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), inculpatul a mai fost condamnat la 6 luni închisoare, iar în baza art. 25 raportat la art. 288 C. pen. a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., inculpatul D.G. a fost condamnat la 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit o pedeapsă rezultantă pentru acest inculpat de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei pe timp de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada de la 12 iulie 2001 la 16 iulie 2001, pentru inculpatul D.G.
S-a dispus anularea adresei către Penitenciarul Jilava nr. 17.094/1999 dosar de urmărire penală.
În considerentele sentinţei, Curtea a reţinut că nu se poate reţine în privinţa inculpatei C.R. săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece atribuţiile de serviciu ale judecătorului nu sunt reglementate în norme separate de Codul de procedură civilă, iar hotărârile greşite pot fiîndreptate de instanţele de control judiciar, în căile de atac, fără ca pronunţarea acestor hotărâri să fie considerată infracţiune. Prin urmare, şi hotărârea pronunţată în cauză, privindu-l pe reclamantul C.F., nu poate fi considerată ca fiind o consecinţă a unui abuz al judecătoarei inculpate care a administrat probe, le-a interpretat şi a dat o soluţie în şedinţă publică. De asemenea, se mai arată că nici încălcarea competenţei teritoriale, care constituie un motiv de casare, nu reprezintă un aspect al unei infracţiuni de abuz în serviciu şi ar fi contrar independenţei şi inamovibilităţii judecătorului de a se considera că pronunţarea unei hotărâri greşite constituie o încălcare a atribuţiilor de serviciu, lezând interesele legale ale unei persoane fizice care, conform legii, are posibilitatea exercitării căilor de atac. Instanţa a considerat că, deşi s-a pronunţat o hotărâre chiar greşită, lipseşte un element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv atribuţiile de serviciu, care în măsura în care sunt stabilite în ceea ce priveşte judecata, au fost respectate. S-a mai motivat că inculpata nu a avut nici un folos în urma judecăţii, iar inculpata nu a lezat cu intenţie interesele legale ale părţii vătămate D.M., ca rezultat al judecăţii, deoarece nu a cunoscut urmarea prin vătămarea intereselor acesteia, vătămare care poate fi stabilită doar pe cale civilă prin punerea în discuţie a titlurilor de proprietate. S-a dispus achitarea inculpatei C.R. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Pentru modificarea minutei şi a dispozitivului sentinţei civile nr. 7797 din 6 mai 1998, faptă ce constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., inculpata a fost considerată vinovată şi a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
De asemenea, inculpata C.R. a fost considerată vinovată şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece în emiterea adresei către Penitenciarul Jilava a omis menţiunea cu apel, ceea ce a determinat punerea în libertate a condamnatului, deşi hotărârea nu era încă definitivă. Inculpata s-a apărat, susţinând că ştia că nu se va declara apel de către parchet.
Referitor la infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., instanţa de fond, a reţinut că punerea în libertate a condamnatului R.R. prin admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, chiar dacă este greşită, nu poate constitui infracţiunea de favorizare a infractorului, fiind rezultatul unei judecăţi, chiar greşită, în baza unui text de lege, art. 453 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, nu s-a stabilit nici un folos ori profit material sau moral pe care inculpata să şi-l creeze. Şi pentru această infracţiune inculpata a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prin aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatei şi funcţia pe care a îndeplinit-o şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Referitor la inculpatul D.G., instanţa a reţinut că prin redactarea cererilor de chemare în judecată în numele persoanelor C.F., D.D. şi C., L.V. şi F.R. (audiate în cauză ca martore), semnarea în fals a acestor cereri şi folosirea lor la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, inculpatul a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă orientată spre minimul de pedeapsă.
Acelaşi inculpat a acordat astfel asistenţă juridică persoanelor menţionate mai sus primind şi sume de bani de la aceste persoane, faptă care constituie infracţiunea de exerciţiu fără drept a unei profesii (în speţă, profesia de avocat), prevăzută de art. 281 C. pen. cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995. Şi pentru această infracţiune, inculpatul D.G. a fost condamnat la pedeapsa minimă de o lună închisoare.
Instanţa a considerat că fapta aceluiaşi inculpat de a fi determinat, cu intenţie, pe inculpata C.R. să consemneze în sentinţa civilă nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, date nereale privind terenul în suprafaţă de 800 mp constituie infracţiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), text în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului D.G., de a o determina pe inculpata C.R. de a falsifica dispozitivul sentinţei civile nr. 7797/1998 constituie infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.
Inculpatul D. a fost condamnat la 3 luni închisoare, în baza art. 291 C. pen., pentru fapta de a folosi sentinţa civilă falsificată (menţionată mai sus), pentru înregistrarea acesteia în Registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, iar în baza art. 81 şi, art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni. S-a dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada 12 iulie 2001 - 16 iulie 2001.
S-a dispus anularea adresei nr. 17.094/1999 către Penitenciarul Jilava, al dosarului de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpaţii C.R. şi D.G. şi partea vătămată D.M.
Recursul declarat de parchet vizează: 1) greşita achitare a inculpatei C.R. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., invocându-se cazul prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., şi 2) greşita individualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, sub aspectul cuantumului pedepselor, caz prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de partea vătămată D.M., vizează casarea sentinţei atacate şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor prin anularea sentinţei civile nr. 7797/1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi a înregistrării acesteia în Registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Recursurile declarate de ambii inculpaţi vizează achitarea acestora pentru toate infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, iar inculpaţii nefiind vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor.
Recursurile declarate de parchet şi partea vătămată D.M. sunt întemeiate, pentru motivele invocate în scris, iar recursurile declarate de inculpaţi numai pentru aplicarea Legii nr. 543/2002, pentru unele pedepse, astfel cum urmează:
Referitor la recursul declarat de parchet, Curtea constată că, într-adevăr, criticile formulate sunt întemeiate.
Astfel, cu privire la soluţiile de achitare a inculpatei C.R. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) şi de art. 264 C. pen. (favorizarea infractorului), Curtea reţine că hotărârea atacată este contrară legii.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Fapta inculpatei C.R., judecător la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, de a prelua şi judeca în completul său de judecată acţiuni care nu-i erau repartizate de preşedintele judecătoriei, ci unui alt complet de judecată, (acţiuni redactate fără drept de vărul său inculpatul D.G. şi introduse contrar art. 13 C. proc. pen. la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în loc de Judecătoria sectorului 1 în circumscripţia căreia se aflau imobilele, situaţie cunoscută şi de inculpată din actele aflate la dosar), reprezintă în mod evident o încălcare a atribuţiilor sale de serviciu.
De asemenea tot o încălcare a atribuţiilor sale de serviciu o reprezintă şi judecarea cauzelor fără ca procedura de citare să fie îndeplinită legal, eliberarea unor copii legalizate a acestor sentinţe fără existenţa unor cereri în acest sens, fără existenţa unor dovezi de comunicare a sentinţelor, sau cu dovezi false (sentinţa nr. 1486/1998 nefiind redactată la acea dată şi având falsificată semnătura de primire), precum şi adăugarea după soluţionarea cauzei, atât în minută, cât şi în dispozitivul hotărârii nr. 7797/1998 a unor menţiuni referitoare la o suprafaţă mai mare de teren (800 mp) decât cea solicitată de reclamantul C.F. (400 mp), suprafaţă situată la o altă adresă decât a reclamantului şi care aparţine părţii vătămate D.M.
Este evident că, prin încălcarea, cu ştiinţă, în folosul rudei sale inculpatul D.G., a îndatoririlor sale de serviciu, inculpata C.R. a cauzat o vătămare M.D. care, printr-o menţiune falsă făcută de inculpată, ulterior judecăţii, în minuta şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 7797/1998, a fost, în mod nelegal, deposedată de dreptul său legitim de proprietate. Această vătămare s-a făcut în afara judecării cauzei, după terminarea procesului, fără ca D.M. să fi fost parte în proces.
Or, inculpata, judecătoare, ştia foarte bine că nu putea să ia nici o măsură de această natură decât în cadrul unui proces, cu citarea legală a persoanei implicate, dacă era chemată în judecată, cu respectarea dreptului la apărare, cu comunicarea sentinţei în vederea exercitării căilor de atac. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), săvârşit în cauză de inculpată, constă tocmai în luarea unor măsuri nelegale în afara judecării cauzei, înainte sau după judecarea în şedinţă publică, iar nu ca urmare a unei judecări greşite a cauzei.
Prima instanţă a considerat greşit că inculpata nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu pentru că a judecat cauza civilă privindu-l pe reclamantul C.F. în cadrul procesual, în sensul că a administrat probe, le-a interpretat şi a dat o soluţie pronunţată în şedinţă publică, pierzând din vedere aspectul esenţial vizând vătămarea intereselor legale ale părţii vătămate D.M., care nu a fost chemată în judecată, citată, şi cu privire la care inculpata judecătoare nu avea dreptul să ia nici o măsură, nefiind legal investită cu vreo acţiune civilă împotriva acesteia.
În mod flagrant au fost încălcate drepturile legitime ale acesteia, dar nu în cadrul unui proces, ci în afara unui proces.
Probele administrate în cauză au evidenţiat şi interesul afectiv al inculpatei de a face un serviciu vărului său, inculpatul D.G., care redactase acţiunea şi beneficiase material de pe urma exercitării fără drept a profesiei de avocat.
De asemenea, motivarea primei instanţe referitoare la faptul că inculpata nu a lezat cu intenţie interesele legale ale părţii vătămate, ca rezultat al judecăţii, în sensul că nu a cunoscut urmarea prin vătămarea intereselor sale, ceea ce, de altfel, nici nu poate fi stabilită până la punerea în discuţie, pe cale civilă, a titlurilor de proprietate, ignoră realitatea.
Astfel, inculpata, care trebuia să stabilească dreptul de proprietate al reclamantului asupra a 400 mp situaţi la o anumită adresă, după deliberare şi soluţionarea cauzei, i-a stabilit acestuia un drept de proprietate asupra a 800 mp din care 600 mp situaţi la o altă adresă (unde locuieşte partea vătămată D.M.), fără intenţia de a o vătăma pe D.M. Este evident că intenţia inculpatei a fost de a-l favoriza pe reclamant, fără să o intereseze că poate fi lezată o altă persoană, aspect care nu este însă de natură a o exonera de răspundere penală, deoarece textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) se referă la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă, cu ştiinţă, a îndatoririlor de serviciu şi la cauzarea, prin aceasta, a unei vătămări intereselor legale ale unei persoane.
Textul penal menţionat cere ca inculpatul (funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale) să ştie că îşi încalcă atribuţiile de serviciu, iar între fapta sa şi vătămarea intereselor legale ale unei persoane să existe o legătură de cauzalitate. Or, în speţă, ambele aspecte ale laturii obiective ale infracţiunii sunt întrunite, astfel încât Curtea va dispune condamnarea inculpatei pentru această infracţiune.
De asemenea, Curtea constată că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., în privinţa inculpatei C.R., deoarece, deşi sentinţa penală nr. 996/1999 a Judecătoriei sectorului 2, pronunţată de inculpată, prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului R.R., pe un termen de 3 luni, este supusă apelului în 10 zile, încălcând în mod deliberat art. 416 C. proc. pen., inculpata a solicitat grefierei C.M. şi a redactat adresa nr. 17.094 din 3 noiembrie 1999, dispunând ca Penitenciarul Jilava să ia măsuri urgente de punere în libertate, de îndată, a condamnatului, fără a menţiona termenul de apel. Ca urmare a acestei adrese, condamnatul a fost pus în libertate imediat, iar la data expirării termenului nu s-a mai prezentat fiind dat în prezent în urmărire generală.
Ajutorul dat de inculpată infractorului condamnat constă în dispoziţia de punerea sa în libertate în mod nelegal (chiar în ziua pronunţării sentinţei), înainte de rămânerea definitivă a hotărârii penale, de întrerupere a executării pedepsei pe un termen de 3 luni. Evident, nu i se poate imputa inculpatei neprezentarea infractorului pentru continuarea executării pedepsei, după expirarea termenului de întrerupere. Pentru această infracţiune, inculpata urmează a fi de asemenea condamnată.
Recursul parchetului este întemeiat şi sub aspectul cazului prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv al individualizării greşite a pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor, Curtea constată că în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost greşit individualizate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, instanţa stabilind pedepse orientate spre minimul de pedeapsă prevăzut de textele incriminatorii, nu au avut în vedere pericolul social al faptelor săvârşite, în raport cu care trebuia aplicat un regim sancţionator mai sever, regim vizând doar cuantumul pedepselor.
În consecinţă, pedepsele aplicate inculpaţilor vor fi majorate.
Recursurile declarat de inculpaţi vor fi admise doar sub aspectul graţierii integrale şi condiţionate a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatei C.R. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., în baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002, precum şi a graţierii integrale şi condiţionate a pedepsei majorate ce va fi aplicată inculpatului D.G. pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281, cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, în baza aceloraşi texte din Legea nr. 543/2002.
Se vor aplica şi prevederile art. 33 şi art. 34 C. pen. pentru ambii inculpaţi, menţinându-se dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen. pentru ambii inculpaţi, cu modificarea corespunzătoare a termenelor de încercare, în raport cu pedepsele majorate.
Referitor la susţinerile inculpaţilor privind nevinovăţia lor şi neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată penală, Curtea constată că recursurile nu au corespondent în probele efectuate, inclusiv în propriile declaraţii date de inculpaţi. Declaraţiile martorilor audiaţi, expertizele efectuate în cauză, recunoaşterile, chiar parţiale, ale inculpaţilor, actele existente la dosar evidenţiază activitatea infracţională a inculpaţilor sub toate aspectele pentru care au fost acuzaţi.
Hotărârile atacate sunt contrare legii şi sub aspectul modului omisiv în care au fost aplicate prevederile art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., aspect evidenţiat în recursul părţii vătămate D.M., respectiv al restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor pentru partea vătămată. În acest sens, va fi admis şi recursul declarat de această parte dispunându-se anularea sentinţei civile nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, precum şi anularea înregistrării acestei sentinţe în Registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Vor fi menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va constata că inculpatul D.G. a fost arestat preventiv în perioada 12 iulie 2001-16 iulie 2001.
Decizia se va pronunţa cu majoritate de voturi, cu opinia separată a preşedintelui completului de judecată, în sensul admiterii numai a recursurilor inculpaţilor şi a achitării inculpatei C.R. pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar a inculpatului D.G. pentru instigare la aceste infracţiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea vătămată D.M. şi inculpaţii C.R. şi D.G. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la: greşita achitare a inculpatei C.R. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi, respectiv, de art. 264 C. pen., cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.R. şi D.G., nedispunerea anulării sentinţei civile nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, precum şi a înregistrării acesteia în Registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Rejudecând cauza:
Cu privire la inculpata C.R.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedepsele aplicate inculpatei, repunându-le în individualitatea lor, respectiv 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), condamnă pe inculpată la un an închisoare.
În baza art. 264 C. pen., condamnă pe inculpată la pedeapsa de 10 luni închisoare.
Potrivit art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002, constată graţiate integral şi condiţionat aceste pedepse de un an închisoare şi, respectiv, 10 luni închisoare aplicate inculpatei C.R.
Majorează pedepsele de câte 6 luni închisoare, aplicate aceleiaşi inculpate, pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), la câte un an închisoare pentru fiecare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., recontopind pedepsele de executat, aplică inculpatei C.R. pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Menţine suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse rezultante de un an închisoare, în baza art. 81 C. pen., dar modifică termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., la 3 ani.
Cu privire la inculpatul D.G.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi dispune descontopirea pedepselor aplicate inculpatului, repunându-le în individualitatea lor, respectiv 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), o lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 281 C. pen., cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 C. pen. şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Majorează aceste pedepse după cum urmează:
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 281, cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, de la o lună la 6 luni închisoare;
În baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, constată graţiată integral şi condiţionat această pedeapsă.
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 4 luni închisoare la un an închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 şi respectiv infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., de la 6 luni închisoare la câte un an închisoare, pentru fiecare, ş.
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. de la 3 luni închisoare la 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., recontopeşte pedepsele de executat, aplicându-se inculpatului D.G. pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Menţine dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare, dar modifică termenul de încercare la 3 ani.
Constată că inculpatul D.G. a fost arestat preventiv în perioada 12 iulie 2001 - 16 iulie 2001.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. pentru inculpaţii C.R. şi D.G.
Anulează sentinţa civilă nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi înregistrarea acesteia în Registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2003.
Cu opinia separată a preşedintelui completului de judecată G.B., numai în sensul admiterii recursurilor inculpaţilor C.R. şi D.G. şi achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru:
- inculpata C.R. şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) şi, respectiv, de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi
- inculpatul D.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. şi respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
| ← CSJ. Decizia nr. 1826/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 1838/2003. Penal → |
|---|
