CSJ. Decizia nr. 1847/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1847/2003
Dosar nr. 490/2003
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 941 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 211 lit. b) şi e) C. pen., în art. 211 lit. b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul M.A.D. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 21 martie 2002, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată F.A.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea în natură a bunului.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut, în esenţă, că în seara zilei de 21 martie 2002, în jurul orelor 21,30, partea vătămată F.A.M. a fost deposedată de inculpat, prin ameninţare cu un gât de sticlă spartă, de un telefon mobil, obligând-o în acelaşi timp să se dezbrace, în timp ce se afla în cabina liftului.
S-a reţinut că, întrucât fapta a fost comisă în timpul nopţii, încadrarea juridică corectă a faptei trebuia să cuprindă şi agravanta de la lit. d) a art. 211 alin. (2) C. pen.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, faţă de circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului este situată la minimul special prevăzut de lege şi că reflectă atât gravitatea faptei comise, cât şi persoana inculpatului, o reducere a acesteia sub limita minimă nefiind justificată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs inculpatul, care a criticat-o în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate şi reiterând susţinerile din apel a solicitat reducerea pedepsei, ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând hotărârile pronunţate în raport de critica invocată, cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., că la individualizarea pedepsei aplicate recurentului au fost evaluate toate elementele ce caracterizează persoana acestuia şi anume conduita procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale, astfel că instanţa dând dovadă de clemenţă s-a orientat spre pedeapsa minimă prevăzută de lege.
În aceste condiţii având în vedere şi celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea apreciază că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator, dat fiind gravitatea faptelor comise, cu violenţă şi modalitatea de săvârşire a acesteia.
De altfel, în speţă s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai severe pentru ca scopul preventiv-educativ, dar şi sancţionator al pedepsei aşa cum este prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., să fie atins, ceea ce însă, în cauza de faţă nu se poate dispune, nefiind posibilă o agravare a situaţiei în propria cale de atac.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi va deduce conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.A.D. împotriva deciziei nr. 822 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 martie 2002, la zi.
Obligă pe recurent, să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1846/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1848/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
