CSJ. Decizia nr. 1907/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1907/2003
Dosar nr. 660/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 425 din 31 octombrie 200, pronunţată de Tribunalul Botoşani, inculpatul M.M. a fost condamnat la 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 21 iunie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.L. suma de 115.000.000 lei despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanţa în esenţă, a reţinut că în seara zilei de 13 iunie 2002, inculpatul şi victima M.C. se aflau la bufetul C. Truşeşti din satul Buhăceni, în stare avansată de ebrietate, alături de alţi tineri din comună, aflaţi şi aceştia sub influenţa alcoolului.
Între tinerii prezenţi în acest local, pe fondul consumului de alcool, au existat mai multe altercaţii, ocazie cu care s-au lovit reciproc.
În conflict a intervenit şi victima M.C.
Conflictul a luat amploare şi s-a desfăşurat şi în afara bufetului, la un moment dat victima şi martorul D.C. s-au retras spre domiciliile lor.
Inculpatul şi-a amintit că în anul 2000, a fost bătut de victimă şi împreună cu martorii G.I. şi S.M. au luat hotărârea de a-i aplica lui M.C. o corecţie.
În acest sens, inculpatul însoţit de cei doi martori au urmărit victima, martorul S.R. refuzând să-i mai însoţească, reîntorcându-se la bufet.
Inculpatul şi martorul G.I. au continuat să urmărească victima şi în dreptul şcolii l-au ajuns din urmă pe martorul D.C., căruia inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică cu piciorul în cap, dărâmându-l la pământ.
Cei doi au continuat urmărirea victimei, ajungând-o din urmă pe o uliţă. Victima a încercat să se apere folosind o scândură, dar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu piciorul în abdomen, dărâmând-o la pământ. În continuare inculpatul a smuls scândura din mâna victimei, lovind-o cu aceasta, peste tot corpul. Lăsând scândura lângă victimă, inculpatul s-a reîntors la bufet, comunicându-le celor prezenţi că a avut un conflict cu victima, pe care a lovit-o cu scândura şi picioarele.
În jurul orei 3,00, inculpatul însoţit de câţiva tineri se îndrepta spre domiciliul său şi în drum a văzut victima căzută la pământ, împrejurare în care inculpatul a luat scândura ce se afla lângă victimă, şi i-a mai aplicat câteva lovituri, după care a plecat acasă.
Din raportul de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-circulatorii acute ca urmare a unui traumatism toraco-abdominal acut închis, ruptură de splină şi rinichi stâng şi hemoperitoneu masiv consecutiv. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure de formă neregulată şi un corp dur alungit, iar între leziunile viscerale constatate (ruptură de splină şi rinichi) şi moartea victimei există legătură cauzală directă necondiţionată.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat achitarea, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 12 din 6 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
A motivat instanţa de apel că probele administrate în cauză confirmă vinovăţia inculpatului, iar încadrarea juridică de omor calificat dată faptei, este legală.
În raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare a fost just individualizată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la încadrarea juridică reţinută şi a solicitat schimbarea în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În raport de probele administrate, situaţia de fapt a fost corect reţinută, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăţia inculpatului rezultă fără dubiu din actele dosarului.
Din materialitatea faptei rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate cu piciorul şi scândura, intensitatea loviturilor prin care s-a cauzat victimei ruptura a mai multor organe (splină, rinichi), persistenţa cu care a acţionat, revenind după un interval de timp pentru a mai aplica victimei alte lovituri cu scândura, după ce aceasta era inconştientă şi căzută la pământ.
Toate aceste aspecte caracterizează intenţia inculpatului de a ucide şi nu aceea de a aplica victimei o corecţie, iar rezultatul letal s-ar fi produs din culpă.
Sub acest aspect motivul de recurs prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice nu poate fi primit.
În legătură cu motivul de recurs prin care se solicită reţinerea de circumstanţe atenuante, nici acesta nu este întemeiat.
Pericolul grav al faptei comise, modalitatea şi mijloacele prin care a fost realizată fapta, consecinţele produse, rezultatul letal şi poziţia oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal nu justifică reţinerea de circumstanţe în favoarea sa.
În legătură cu pedeapsa aplicată, ea a fost orientată la limita minimă a textului de lege sancţionator şi nu există temeiuri pentru modificarea ei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 21 iunie 2002 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M., împotriva deciziei penale nr. 12 din 6 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 iunie 2002, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1906/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1908/2003. Penal → |
|---|
