CSJ. Decizia nr. 1906/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1906/2003
Dosar nr. 446 /2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 14 iunie 2002, Tribunalul Bacău i-a condamnat pe inculpaţi, astfel:
- C.M. la 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi la pedeapsa complementară de 10 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, tribunalul l-a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest şi a dedus detenţia de la 25 iulie 2001.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat să achite părţii civile I.Şt. 17.000.000 lei despăgubiri civile.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000 lei şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
- V.D. la 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a computat arestul preventiv de la 20 august 2001, la 25 august 2001 şi a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în data de 24 iulie 2001, în jurul orei 23,00, inculpatul C.M. aflat la şantierul noului sediu al Universităţii George Bacovia din Buzău, după ce, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice împreună cu concubina sa V.D. şi victima I.Şt., la refuzul acestuia din urmă de a-i mai da bani inculpatului pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice, inculpatul l-a lovit cu o coadă de târnăcop până ce acesta a decedat, după care i-a luat o parte din banii ce-i avea asupra sa şi i-a dat concubinei pentru a cumpăra băuturi alcoolice.
Totodată, tribunalul a mai reţinut că, după ce inculpatul a ucis victima, inculpata V.D. l-a ajutat să o transporte în afara şantierului pentru a ascunde fapta săvârşită.
Faptele astfel reţinute au fost dovedite cu probele administrate la dosarul cauzei, respectiv actele medico-legale, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, declaraţiile martorilor, precum şi interogatoriile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.M. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că în mod greşit ar fi fost condamnat, întrucât nu el ar fi lovit şi jefuit victima. Totodată, în subsidiar, a solicitat să se reţină în sarcina sa doar omorul în formă simplă conform art. 174 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale şi vârsta sa înaintată.
Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat însă pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat în motivele sale.
Astfel, prin Decizia penală nr. 414 din 3 decembrie 2002, instanţa de apel a desfiinţat sentinţa atacată în ceea ce priveşte calificarea juridică dată faptelor şi a aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., în infracţiunea unică de omor prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
A menţinut pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate şi a dedus în continuare prevenţia inculpatului.
Instanţa de control judiciar şi-a motivat Decizia pronunţată, în sensul că, în speţă nu există concursul de infracţiuni stabilit de prima instanţă pentru că din situaţia de fapt reţinută nu s-a stabilit că înaintea omorului s-ar fi sustras prin violenţă bani de la victimă (situaţie care de altfel, nu s-a reţinut nici în actul de inculpare), inculpatul fiind acuzat de omor în scopul săvârşirii şi nu în scopul ascunderii unei tâlhării. Totodată, nu s-a dovedit nici că, după lovirea victimei, inculpatul i-ar fi sustras banii, asupra cadavrului găsindu-se 110.000 lei împreună cu cheile personale, carnetul de pensionar şi ceasul.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care a criticat-o pentru nelegalitate, în sensul greşitei schimbări a încadrării juridice, solicitându-se, în esenţă, admiterea recursului declarat, casarea deciziei atacate şi pe fond, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., aşa cum s-a dispus prin actul de sesizare al instanţei.
Recursul declarat este întemeiat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea Supremă reţine că, prima instanţă, în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei a reţinut în mod corect situaţia de fapt aşa cum a fost prezentată în partea expozitivă a hotărârii, în sensul că inculpatul C.M. a început să lovească victima după ce aceasta a refuzat să-i mai dea bani pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice, iar după ce aceasta a rămas căzută la pământ şi nu s-a mai mişcat, inculpatul i-a luat o parte din banii cei îi avea asupra sa (declaraţiile inculpatei V.D.).
Prin urmare, rezultă că inculpatul C.M. a săvârşit două fapte în concurs real, uciderea victimei pentru a săvârşi o tâlhărie, urmată de săvârşirea tâlhăriei prin însuşirea, cu violenţă, a unei sume de bani pe care aceasta o avea asupra sa.
Întradevăr, infracţiunea prevăzută în art. 176 lit. d) C. pen., constituie o modalitate agravată a omorului, caracterizată prin scop, acela de a săvârşi sau de a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii, această infracţiune subzistând şi în cazul în care făptuitorul nu a realizat scopul la care se referă furtul menţionat, dar, atunci când inculpatul a săvârşit atât omorul, cât şi infracţiunea a cărei săvârşire sau ascundere a urmărit-o prin comiterea omorului, trebuie reţinute ambele infracţiuni în concurs, cea de omor deosebit de grav şi cea de tâlhărie sau, după caz, de piraterie.
Prin urmare, pentru considerentele mai sus expuse, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie apreciază întemeiat recursul declarat şi în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, va casa în totalitate Decizia atacată şi va menţine sentinţa pronunţată de prima instanţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 25 iulie 2001, la 15 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 414 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul C.M.
Casează Decizia penală atacată, în totalitate şi menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 225 din 14 iunie 2002 a Tribunalului Bacău.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 25 iulie 2001, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1905/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1907/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
