CSJ. Decizia nr. 1908/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1908/2003
Dosar nr. 4448/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 pronunţată la 27 mai 2002 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. L.I., pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., la câte 12 ani închisoare.
Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. M.V.C., pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., la câte 10 ani închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. M.T., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
4. C.F., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
5. B.F., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., la 8 ani închisoare.
S-a constatat că infracţiunea de tâlhărie din prezentul dosar este concurentă cu infracţiunea de tâlhărie pentru care inculpatul B.F. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 425 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă la 19 aprilie 2002 şi în consecinţă, în temeiul art. 36 alin. (1) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 1 aprilie 2001 la zi, dispunându-se anularea vechiului mandat de executare şi emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentinţe.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, deducându-se din pedepsele aplicate, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), reţinerea şi arestul preventiv începând cu 20 februarie 2002 la zi, pentru inculpatul M.V.C., iar pentru inculpaţii L.I., M.T. şi C.F. începând cu 20 februarie 2002 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpaţii L.I., M.V.C. şi B.F. au fost obligaţi în solidar să plătească 5.900.000 lei daune materiale părţii civile P.G., iar inculpaţii M.V.C., L.I., M.T. şi C.F., tot în solidar, la 3.947.000 lei daune materiale şi 2.000.000 lei daune morale în favoarea părţilor civile M.D. şi C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 3 octombrie 2000, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpaţii L.I., M.V.C. şi B.F., la propunerea primului, s-au deplasat în localitatea Cămăraşu, jud. Cluj, la o locuinţă izolată ce aparţine părţii vătămate P.G. Inculpatul L.I. a fost cel care l-a scos pe bătrân din casă, l-a lovit, apoi toţi trei inculpaţii l-au dus în casă şi, lovindu-l şi ameninţându-l, i-au furat suma de 1.700.000 lei şi mai multe bunuri din casă (îmbrăcăminte, obiecte electronice, păsări, alimente) în valoare totală de 10.770.000 lei, parte din ele fiind recuperate în timpul cercetărilor. Pentru restul bunurilor, P.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.900.000 lei.
Partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale.
Recunoaşterile inculpaţilor s-au coroborat cu declaraţiile părţii vătămate, cu raportul medico-legal, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică precum şi cu procesul verbal de reconstituire.
În noaptea de 15 martie 2001, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, toţi 4 inculpaţi, la propunerea inculpatului M.V.C., s-au deplasat în localitatea Budeşti – Fânaţe, la locuinţa părţilor vătămate, soţii M.D. şi C. După ce au forţat uşa cu o furcă, au pătruns în casă, l-au imobilizat pe M.D., aşezându-l pe podea cu faţa în jos şi apoi şi pe soţia sa. Din locuinţă au furat veselă, îmbrăcăminte, încălţăminte, unelte agricole, alimente, valoarea totală a bunurilor fiind apreciată de părţile vătămate la suma de 3.497.000 lei, cu care s-au constituit parte civilă şi cu suma de 2.000.000 lei, daune morale.
M.D. şi M.C. au suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au necesitat 4 - 5 zile şi respectiv 5 - 6 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii care au cerut reducerea pedepselor aplicate prin reţinerea de circumstanţe atenuante personale.
În motivarea apelurilor, inculpaţii au arătat că au recunoscut faptele care li se reţine în sarcină, sunt tineri şi regretă comiterea acestora.
Prin Decizia penală nr. 230/ A din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile ca nefondate, considerând că instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de conţinutul concret al faptelor comise care relevă un pronunţat pericol social şi ţinând cont de elementele personale ale fiecărui inculpat, astfel că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante personale.
Nemulţumiţi de această hotărâre, cei 4 inculpaţi au atacat-o cu recurs pe care l-au înaintat Curţii Supreme de Justiţie.
Ei au reiterat motivele din apel, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi aplicarea unor pedepse mai mici, invocând drept temei, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Instanţele au reţinut, pe baza materialului probator, o corectă situaţie de fapt şi au pronunţat sau menţinut pedepse judicios aplicate.
Se reţine că inculpaţii constituiţi în grup, au atacat pe timp de noapte, persoane în vârstă, pe care, după ce le-au inspirat o mare temere, le-au lovit şi le-au deposedat de bani şi bunuri. Toate aceste elemente conferă un grad ridicat de pericol social care necesită un tratament penal ferm şi riguros.
La acestea se mai adaugă datele personale ale inculpatului L.I. care este recidivist tot pentru o infracţiune de tâlhărie pentru care a fost condamnat în 1992 la 7 ani închisoare.
Inculpatul B.F. în timpul minorităţii a fost internat într-un centru de reeducare pentru săvârşirea unei fapte de tentativă de omor.
În raport de cele expuse, reţinerea circumstanţelor personale cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special ar fi cu totul nejustificată, prejudiciind realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F., C.F., L.I. şi M.V.C., împotriva deciziei penale nr. 230/ A din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedepse prevenţiile după cum urmează: pentru B.F. de la 1 aprilie 2001, la 15 aprilie 2003, pentru C.F. de la 21 februarie 2002, la 15 aprilie 2003, pentru L.I. de la 21 februarie 2002, la 15 aprilie 2003 şi pentru M.V.C. de la 20 februarie 2002, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1907/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1909/2003. Penal → |
|---|
