CSJ. Decizia nr. 1987/2003. Penal. Art.176, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1987/2003
Dosar nr. 4874/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 25 aprilie 2002, Tribunalul Caraş – Severin a condamnat pe inculpaţii:
- B.P. la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen.; 10 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 6 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen. şi 4 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen. şi;
- M.G.I. la 24 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); 12 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 din acelaşi cod; 8 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 5 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat, din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive, de la 29 aprilie 2000, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă U.R., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat de câte 2.000.000 lei fiecare.
S-a constatat, totodată, că prejudiciu cauzat părţii vătămate M.I. a fost recuperat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 28 aprilie 2000, cei doi inculpaţi, au pătruns, prin escaladare, în locuinţa părţii vătămate M.I., sustrăgând un candelabru. În continuare, inculpaţii au pătruns, prin poarta descuiată, în locuinţa lui U.I., pe care l-au lovit cu pumnii şi picioarele în zone vitale, provocându-i moartea, după care i-au sustras bunuri în valoare de 700.000 lei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 388/ A din 10 octombrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpatul B.P. solicita schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzută de art. 174 – art. 176 C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. ultim C. pen. şi favorizarea infractorului cu redozarea corespunzătoare a pedepsei, iar inculpatul M.G.I., achitarea pentru infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., întrucât nu a comis aceste fapte, şi redozarea pedepsei pentru infracţiunea de furt calificat.
Împotriva acestor hotărâri, cei doi inculpaţi au declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14, 17 şi C. proc. pen., susţinând, ca şi în apel, primul schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. ultim C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar cel de al doilea, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) şi art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen. şi reducerea pedepselor pentru infracţiunea de furt calificat comisă în dauna părţii vătămate M.I.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică în infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., comise de aceştia în dauna lui U.I. fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele – verbale de constatare şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei şi a reconstituirii, raportul de constatare medico – legală întocmit cu ocazia efectuării necropsiei, rapoartele de expertiză psihiatrică, declaraţiile constante ale părţii vătămate M.I., declaraţiile martorilor H.M., H.I., M.P., F.Şt., I.D., C.P., A.S.I., B.A. şi M.M., coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor) care au fost analizate în considerentele sentinţei, cât şi a deciziei pronunţate de instanţa de apel, rezultă, fără dubiu, că victima a fost ucisă în vederea săvârşirii infracţiunii de tâlhărie.
Astfel, inculpaţii s-au întâlnit la bufetul din localitatea Obreja unde au consumat băuturi alcoolice, stabilind să sustragă o serie de bunuri din locuinţele părţii vătămate M.I. şi a victimei U.I.
În cursul aceleiaşi nopţi, în jurul orelor 22,30, cei doi inculpaţi au pătruns în locuinţa lui M.I., prin escaladarea gardului, de unde au sustras un candelabru vechi, pe care l-au ascuns în gunoaiele depozitate la marginea cimitirului comunal.
În continuare, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa părţii victimei U.I. din aceeaşi localitate, pătrunzând în curte prin poarta descuiată şi apoi în imobil prin spargerea unui geam. Constatând că victima se trezise din somn, pentru a nu fi recunoscuţi, ambii inculpaţi i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele la nivelul capului, toracelui şi abdomenului, provocându-i leziuni corporale grave, care au dus la moartea victimei. Cu această ocazie inculpaţii au sustras din locuinţa victimei două vase din aluminiu, o cratiţă, o oglindă de perete şi un ceas, pe care le-au ascuns.
Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, cei doi inculpaţi au recunoscut că au pătruns în locuinţa lui U.I., de unde au sustras mai multe bunuri, ocazie în care au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi cu picioarele în zone vitale, fiecare dintre ei încercând să minimalizeze, însă contribuţia proprie la săvârşirea infracţiunii de omor.
Faptul că ambii inculpaţi au participat la sustragerea unor bunuri din locuinţa lui U.I., cât şi la uciderea acestuia este dovedit, însă cu procesul – verbal şi planşele fotografice întocmite cu ocazia reconstituirii, care s-a desfăşurat sub conducerea nemijlocită a procurorului, în prezenţa martorilor asistenţi, coroborate cu raportul de constatare medico – legală, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism facial şi toraco – abdominal, cu rupturi de organe interne şi traumatism al membrului inferior stâng.
Cu privire la pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, rezultă că acestea au fost just individualizate, instanţa de fond având în vedere atât pericolul social sporit al infracţiunilor comise, multitudinea faptelor reţinute în sarcina acestora, împrejurarea că inculpatul M.G.I. se afla în stare de recidivă postexecutorie, cât şi atitudinea oscilantă a inculpaţilor în cursul procesului.
Întrucât, din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de cei doi inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce, din pedepsele aplicate, perioada cât inculpaţii au fost arestaţi preventiv, respectiv, de la 29 aprilie 2000, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.P. şi M.G.I. împotriva deciziei penale nr. 388 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 29 aprilie 2000, până la 17 aprilie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurentul inculpat B.P. la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpatul recurent M.G.I. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1986/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1988/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
