CSJ. Decizia nr. 1988/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1988/2003
Dosar nr. 4984/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 292 din 13 mai 2002, Tribunalul Constanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii S.V. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); B.C.M., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi f), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); V.G., din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); P.C. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul:
S.V., zis „G.” la pedeapsa de 23 ani închisoare.
În baza art. 65, raportat la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 75 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului S.V., în final, având de executat pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatul pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 august 2001 la zi.
În baza art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata:
B.C.M. la pedeapsa de 20 de ani închisoare.
În baza art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 65 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata B.C.M. execută pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare.
În baza art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa reţinerii şi arestării preventive de la 25 august 2001, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul:
V.G. zis „P.” la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 25 august 2001, la zi.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul:
P.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 25 august 2001, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 1000 alin. (2) C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar, inculpatul V.G. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente V.T. şi V.M. (părinţi) către partea civilă D.M. la plata sumei de 15.000 Euro daune materiale şi 35.000 Euro daune morale, în echivalent în lei la data efectuării plăţii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.C., în folosul statului, a unui cuţit cu mâner verde cu buton.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.V. la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul avocat oficiu.
Au fost obligaţi inculpaţii B.C.M. şi P.C., fiecare la plata a unei sume de 1.700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., obligă inculpatul minor V.G., în solidar cu părţile responsabile civilmente, la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, fiecare, inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de câte 445.000 lei către partea civilă D.M. (cheltuieli de transport).
În fapt, s-a reţinut că, la 23 august 2001, inculpatul S.V. a hotărât să sustragă banii victimei P.E., turistă germană, cazată la hotelul „P.” din Staţiunea Mamaia, după ce, în prealabil a obţinut date despre aceasta de la inculpatul minor V.G., nepotul victimei.
În vederea realizării planurilor sale, inculpatul S.V. a procurat, cu ajutorul celorlalţi inculpaţi, un tub de spray lacrimogen, mănuşi chirurgicale, un cuţit, bandă izolatoare, iar inculpata B.C.M. şi-a procurat haine asemănătoare celor folosite de personalul hotelului.
Inculpatul P.C. i-a transportat pe ceilalţi, de la Tuzla în Staţiunea Mamaia, în apropierea Hotelului „P.” în dimineaţa zilei de 24 august 2001.
Inculpaţii S.V. şi B.C.M. au intrat în hotel, aceasta din urmă a bătut la uşă, a apărut victima, căreia i-a spus că are un fax pentru ea, pentru ca, în acelaşi moment, S.V. i-a pulverizat în faţă spray - ul lacrimogen, după care (împingând-o în interior şi), intrând în cameră, i-a aplicat victimei mai mulţi pumni, doborând-o. Între timp, inculpata B.C.M. a închis uşa camerei, uşa de la balcon şi a tras draperia de la ferestre pentru a nu fi văzuţi de afară.
Pentru că victima refuza să spună unde are banii, inculpatul S.V. i-a aplicat, în continuare, lovituri cu pumnii, i-a pus un cearceaf, făcut căluş în gură şi a ameninţat-o cu cuţitul. Pentru a nu putea ţipa, inculpatul i-a pus o perină pe faţă, peste care s-a aşezat inculpata B.C.M.
S.V. a deschis, între timp, o valiză, găsind în interior un teanc de bancnote de câte 100 mărci germane.
Pentru că victima se zbătea, desfăcându-şi legăturile, inculpatul S.V. a folosit o bandă izolatoare, legându-o strâns, inclusiv peste gură, aplicându-i cu piciorul, puternic, o lovitură în cap, victima pierzânduşi cunoştinţa.
Cu obiectele şi banii sustraşi, cei doi inculpaţi s-au deplasat la locul unde îi aştepta autoturismul condus la inculpatul P.C., cu care au plecat spre Tuzla, iar pe drum l-au luat şi pe inculpatul minor V.G. Până să ajungă la Tuzla, în timpul parcursului, inculpaţii P.C. şi V.G. au fost informaţi despre modul cum au pus în executare planul stabilit.
Pentru serviciul de transport inculpatul P.C. a primit 500 mărci germane.
În drum S.V. şi-a aruncat încălţămintea care era plină de sânge şi alte obiecte demascatoare.
Pentru contribuţia sa la realizarea actelor infracţionale, inculpatul minor a primit mai multe sute de mărci germane.
Între timp victima a decedat, ca urmare a asfixiei mecanice prin mecanisme asociate.
Faptele au primit caracterizarea juridică menţionată.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, minorul în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 15.000 Euro daune materiale şi 35.000 Euro daune morale, către partea civilă D.M.
Apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi toţi inculpaţii au fost admise în parte de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia penală nr. 251 din 14 octombrie 2002, înlăturându-se din încadrarea juridică atribuită faptelor, pentru toţi inculpaţii agravanta prevăzută de alin. (2) lit. f) din art. 211 C. pen.
Toate celelalte dispoziţiuni ale hotărârii, au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii, formulând următoarele critici şi observaţii:
inculpatul S.V.
- încadrarea juridică este greşită, întrucât n-a intenţionat să ucidă victima şi nici n-a acceptat producerea acestui rezultat;
- în raport cu datele concrete ale cazului şi cu cele ce definesc persoana sa, i s-a aplicat o pedeapsă exagerată, ce se impune redozată.
2. inculpata B.C.M.
- încadrarea juridică este greşită, ea neparticipând cu nimic la actele de tâlhărie şi cu atât mai puţin la acţiunile ce au produs moartea victimei;
- i s-au aplicat pedepse exagerate în raport cu participarea sa redusă la activităţile inculpatului S.V.;
- s-au stabilit despăgubiri exagerate faţă de probele administrate în acest sens.
3. inculpatul V.G., fiind minor n-a avut capacitatea să discearnă în ce mod ar putea fi folosite informaţiile furnizate de el, iar în momentul faptelor se găsea în altă localitate, astfel că a fost greşit condamnat pentru complicitate la tâlhărie;
- oricum, i s-a aplicat o pedeapsă nejustificat de mare, neţinându-se seama că a fost minor la data faptelor, fiind astfel aplicabile dispoziţiile speciale care au fost nesocotite;
- în funcţie de faptele sale şi de lipsa oricăror elemente de acord subiectiv, obligarea sa solidară la despăgubiri este ilegală.
4. inculpatul P.C.
Inculpatul nu şi-a motivat recursul în scris, iar în faţa instanţei a declarat că şi-l retrage, fapt despre care s-a luat act prin încheierea nr. 881 din 20 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Prin motivele de recurs formulate, inculpaţii s-au referit la cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17, 171 C. proc. pen.
Recursurile inculpaţilor S.V., B.C.M. şi V.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse în condiţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Activităţile infracţionale şi vinovăţia inculpaţilor, au fost corect stabilite, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, caracterizarea juridică atribuită faptelor este legală, iar sancţiunile aplicate au fost just individualizate, respectându-se întocmai criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În privinţa recursului inculpatului S.V.:
- Încadrarea juridică de omor deosebit de grav [(art. 174, 176 lit. d) C. pen.)] reţinută de instanţele anterioare, este exactă, fiind în afară oricărei îndoieli că inculpatul a exercitat acţiuni specifice suprimării vieţii (obstrucţia funcţiei respiratorii prin introducerea unui căluş în gura victimei, blocarea căilor respiratorii cu benzi adezive şi apoi acoperirea feţei cu o perină) în condiţiile în care victima a fost legată de mâini şi de picioare, fiind lovită puternic şi repetat, inclusiv cu picioarele în cap, până şi-a pierdut cunoştinţa.
Chiar dacă inculpatul nu a urmărit expres suprimarea vieţii victimei, a acceptat producerea acestui rezultat, astfel că cerinţele subiective ale infracţiunii de omor sunt acoperite.
În raport cu împrejurarea că violenţele deosebite, exercitate de inculpat asupra victimei, sunt evident în legătură cu furtul comis, pentru a-l putea săvârşi şi a-l ascunde, corect s-a reţinut agravanta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen.
În speţă nu putea fi vorba de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, în sensul art. 211 alin. final C. pen., pentru că decesul victimei nu s-a produs ca un rezultat depăşit (dol depăşit), ci ca urmare a intenţiei specifice omorului, chiar dacă aceasta s-a manifestat într-o formă indirectă.
Raportul de constatare medico-legală întocmit sub nr. 619 din 2 din 17 septembrie 2001 de Serviciul de medicină-legală Constanţa oferă elemente certe care fundamentează concluzia intenţiei cu care a acţionat inculpatul: „Moartea victimei s-a datorat asfixiei mecanice prin mecanisme asociate: aspirat sanghin în căile respiratorii, sufocare, comprimarea regiunii cervicale, care s-au putut produce consecutiv unor loviri repetate cu şi de corpuri dure, comprimare cu corpuri moi alungite (bandă adezivă) şi prin ocluzia orificiilor respiratorii (nas, gură) cu obiecte moi. Între leziuni şi mecanismul de producere a morţii, există legătură directă, imediată, de cauzalitate”.
Iată, aşadar, că observaţiile din recursul inculpatului sunt lipsite de consistenţă, reţinerea, în concurs, a infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie calificată fiind soluţia legală, la care corect s-au oprit instanţele anterioare.
- Pedepsele aplicate inculpatului S.V. au fost corect individualizate, valorificându-se toate elementele concrete, obiective şi subiective, legate de fapte şi făptuitor, inclusiv statutul de recidivist postexecutoriu al inculpatului.
Prin modul în care au fost concepute şi mai ales executate infracţiunile, inculpatul a demonstrat o înclinaţie deosebit de periculoasă spre violenţă, omorând victima, prin lovituri şi practici care exprimă cruzime în care atribuie faptelor o gravitate socială deosebită.
În atari condiţii, sunt total lipsite de consistenţă obiecţiunile inculpatului privind individualizarea tratamentului penal, instanţele anterioare oprindu-se la pedepse bine individualizate şi proporţionalizate, respectându-se întocmai criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În privinţa recursului inculpatei B.C.M.:
- Şi referitor la această inculpată, încadrarea juridică de omor deosebit de grav [(art. 174, 176 lit. d) C. pen.)] este exactă, criticile formulate fiind lipsite de temei.
Inculpata a acţionat, alături de inculpatul S.V., în calitate de coautor la omor şi tâlhărie, participând efectiv şi direct la fapte specifice acestor infracţiuni.
Astfel, după ce S.V., a lovit victima, punându-i un căluş la gură şi o perină peste faţă, inculpata s-a aşezat pe perină, ceea ce a determinat fenomenele de sufocare.
Apoi, după ce inculpatul S.V. a lovit, din nou, victima cu piciorul în cap, aceasta pierzându-şi cunoştinţa, inculpata B.C.M. l-a ajutat să strângă lucrurile pe care le-au luat, părăsind camera de hotel, lăsând-o pe victimă fără cunoştinţă, într-o stare foarte gravă, legată cu scoci, inclusiv la gură.
Pentru aplicarea agravantei prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., este suficient ca scopul special urmărit, tâlhăria, să existe în momentul săvârşirii omorului. Dacă făptuitorul a realizat efectiv, ca în speţă, tâlhăria, răspunderea sa penală există atât pentru omor deosebit de grav, potrivit art. 176 lit. d) C. pen., cât şi pentru tâlhărie.
Aşadar, procedeul folosit de instanţele anterioare este corect şi legal, precum exactă şi legală este încadrarea juridică, obiecţiunile recurentei fiind nefondate.
- Pedepsele aplicate inculpatei-recurente au fost just individualizate, în sensul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evaluându-se şi valorificându-se corespunzător toate datele şi circumstanţele favorabile ei, invocate în recurs, dar şi aspectele concrete ce atribuie faptelor o gravitate şi o periculozitate socială cu totul deosebite.
- În sfârşit, despăgubirile acordate sunt susţinute convingător de probele administrate în cauză, astfel că nici sub acest aspect criticile formulate de inculpata recurentă B.C.M. nu sunt fondate.
În privinţa recursului inculpatului V.G.:
- În mod exact instanţele anterioare au caracterizat juridic faptele inculpatului minor, ca fiind complicitate la infracţiunea de tâlhărie.
Din probele administrate în cauză rezultă în afara oricărei îndoieli că inculpatul minor, prin informaţiile furnizate, a înlesnit comiterea tâlhăriei, el cunoscând clar intenţiile de jaf ale inculpatului S.V., lui aparţinându-i chiar ideea tâlhăriei, participând la elaborarea planului de acţiune.
De altfel, ca o răsplată pentru contribuţia adusă, minorul a primit o importantă parte din valuta sustrasă în condiţiile menţionate.
Obiecţiunile din recurs sunt, astfel, lipsite de temei, instanţele anterioare procedând legal şi întemeiat, atât în ce priveşte încadrarea juridică atribuită faptelor, cât şi în privinţa individualizării tratamentului penal.
- În raport de gradul său de participare concretă la comiterea faptelor, obligarea sa solidară la despăgubiri este justificată, obiecţiunile formulate fiind lipsite de temei.
Astfel fiind, se demonstrează că nici un temei de casare invocat de inculpată nu se confirmă, neexistând nici temeiuri susceptibile a fi considerate din oficiu în sensul dispoziţiunilor art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., aşa că recursurile inculpaţilor se vor respinge, iar aceştia vor fi îndatoraţi să plătească la stat cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul pentru apărarea din oficiu care se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.V., V.G. şi B.C.M. împotriva deciziei penale nr. 251 din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 25 august 2001, până la 17 aprilie 2003, pentru inculpaţii V.G. şi B.C.M., şi de la 28 august 2001, până la 17 aprilie 2003 pentru inculpatul S.V.
Obligă pe inculpatul S.V. la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpaţii V.G. şi B.C.M. la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1987/2003. Penal. Art.176, 211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1990/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
