CSJ. Decizia nr. 1990/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1990/2003
Dosar nr. 447/2003
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 4 iunie 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 16 ianuarie 2002, la zi.
Pe latură civilă, instanţa a obligat pe inculpat la 5.000.000 lei despăgubiri către părţile civile D.E., G.E. şi F.M., la 3.174.071 lei către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova şi 175.812 lei către Spitalul Tg. Jiu, cu dobânzile legale.
În conformitate cu prevederile art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 1 ianuarie 2002, în jurul orelor 18,00, între inculpat şi victima P.I. a avut loc o discuţie contradictorie determinată de faptul că cel din urmă dorea să plece la domiciliul său, din com. Logreşti.
Întrucât victima a devenit violentă, inculpatul a fugit în curte şi s-a înarmat cu o bâtă, deplasându-se spre poarta de accesare care era închisă.
Fiind urmărit de victimă şi de fiul acestuia, cu intenţia evidentă de a fi agresat inculpatul, de teamă, a lovit puternic victima în cap, doborând-o la pământ, după care i-a mai aplicat alte lovituri şi, în final, a plecat acasă.
Victima şi-a revenit şi, împreună cu fiul său, s-a deplasat spre satul Rădineşti, unde au înnoptat la cumnata sa, G.A.
Pe fondul tulburărilor provocate de loviturile primite şi de consumul excesiv de alcool, victima, fără ştirea celorlalte persoane, a părăsit locuinţa rudei sale, fiind găsită în ziua următoare, căzută în zăpadă în apropierea Căminului Cultural, şi transportată din nou la domiciliul familiei G., unde a rămas în stare de inconştienţă până la 4 octombrie 2002.
Constatând că starea victimei se agravează, familia a dus-o, iniţial, la Spitalul Tg. Jiu, de unde a fost transportată la Spitalul Craiova şi retrimisă la Spitalul Tg. Jiu, unde la 14 ianuarie 2002, a decedat.
Din biletul de ieşire eliberat de Spitalul nr. 1 Craiova, a rezultat că victima prezenta „etilism cronic, traumatism cranio cerebral cu pierderea cunoştinţei şi degerături”.
Din raportul de constatare medio-legală întocmit de S.M.L. Gorj, a rezultat că victima prezenta numeroase semne de violenţă la nivelul capului, al braţelor şi antebraţelor, iar moartea a fost violentă şi s-a datorat hematomului subacut de emisfer stâng, produs în urma traumatismului cranio-cerebral concluzionându-se că între decesul victimei şi agresiunea inculpatului exista o legătură de cauzalitate directă.
Aşa încât, instanţa a apreciat că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor comis în stare de provocare, condamnându-l pe inculpat în baza probelor administrate astfel raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de reconstituire, răspunsurile inculpatului la interogatoriu şi declaraţiile martorilor P.Şt., P.I., P.E., G.E., A.G.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel inculpatul, cerând să se constate că prima instanţă nu a evaluat corect toate criteriile de individualizare şi a aplicat o pedeapsă mult prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 571 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul S.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare şi faptei comise de către acesta.
Cât priveşte motivul de recurs care vizează cuantumul ridicat al pedepsei aplicate, se apreciază că nu poate fi primit întrucât, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social ridicat al faptei, cât şi împrejurările comiterii, faptul că atenuanta provocării a fost evaluată în contextul celorlalte criterii de individualizare şi în concurs cu agravanta stării de recidivă, aplicându-se în mod judicios dispoziţiile art. 80 C. pen.
Faţă de aceste considerente, se constată că pedeapsa aplicată, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aşa încât, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 571 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, până la 17 aprilie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1988/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1991/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
