CSJ. Decizia nr. 1991/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1991/2003
Dosar nr. 581/2003
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 328 din 18 noiembrie 2002, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpaţii:
- R.T. la 21 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 5 septembrie 2001, la zi.
- B.F.C. la 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 17 august 2001, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 14 august 2001, în timp ce se aflau în apropierea complexului turistic „P.” din oraşul Slobozia, unde se îndeletniceau cu cerşetoria, în urma unui conflict minor, avut cu M.G. care făcea parte din aceiaşi categorie socială, inculpaţii i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în regiunea capului, în torace şi abdomen, după care i-au introdus un băţ în anus, perforându-i vezica urinară. În urma leziunilor suferite victima a decedat, cadavrul fiind descoperit la locul faptei a doua zi.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 843/ A din 17 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpatul B.F.C. solicita achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că fapta nu a fost comisă de acesta, iar inculpatul R.T., reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă în raport de circumstanţele sale personale.
Împotriva menţionatelor hotărâri, cei doi inculpaţi au declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., susţinând ca şi în apel, primul că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de circumstanţele sale personale, constând în aceea că soţia sa este grav bolnavă, având în întreţinere un copil minor, iar cel de-al doilea, că fapta nu a fost comisă de acesta.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică în prevederile art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., respectiv omor deosebit de grav săvârşită prin cruzimi, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal, schiţa şi planşele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia efectuării autopsiei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor B.T., OG, B.C., S.N.V. şi B.G.C., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor) rezultă, fără dubiu că la data de 14 august 2001, în timp ce se aflau în apropierea complexului turistic „P.” din oraşul Slobozia, unde se îndeletniceau cu cerşetoria, inculpatul R.T. i-a imputat victimei M.G., în prezenţa coinculpatului B.F.C. şi a altor persoane, faptul că ar fi încercat să întreţină raporturi intime cu concubina lui. Ca urmare, între cei doi au avut loc discuţii aprinse, situaţie în care cei doi inculpaţi au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi cu picioarele, în regiunea capului, toracică şi abdominală, în final introducându-i un băţ în anus. În urma leziunilor grave suferite (multiple excoriaţii şi echimoze, fracturi costale cu hemotorax, plagă pulmonară, hemiperitoneu, rupturi hepatice, ruptura vezicii urinare şi a rectului) victima a decedat, fiind abandonată la locul faptei.
Susţinerile inculpatului B.F.C. în sensul că fapta ar fi fost comisă numai de către coinculpatul R.T., nu se confirmă, martorii audiaţi în cauză declarând că ambii inculpaţi au lovit victima cu pumnii şi cu picioarele în împrejurările descrise mai sus.
De altfel, în declaraţiile date la urmărirea penală ambii inculpaţi au recunoscut comiterea faptei, arătând în detaliu împrejurările în care au ucis victima.
Ulterior, inculpatul R.T., a revenit asupra acestor declaraţii, încercând să exonereze de răspundere pe coinculpatul B.F.C., pentru simplu motiv că acesta este bolnav şi nu poate să suporte regimul de penitenciar.
Referitor la pedepsele aplicate, se constată că acestea au fost just individualizate, instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor (omor săvârşit prin cruzimi), limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, împrejurările că inculpatul R.T. se afla în stare de recidivă postexecutorie şi că s-a sustras de la urmărirea penală, cât şi poziţia oscilantă adoptată de cei doi inculpaţi în cursul procesului penal.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de cei doi inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce, din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioadele cât aceştia au fost arestaţi preventiv, respectiv de la 17 august 2001 pentru inculpatul B.F.C. şi de la 5 septembrie 2001 pentru inculpatul R.T., la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F.C. şi R.T. împotriva deciziei penale nr. 843 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 17 august 2001, până la 17 aprilie 2003, pentru inculpatul B.F.C., şi durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 septembrie 2001, până la 17 aprilie 2003, pentru inculpatul R.T.
Obligă recurentul B.F.C. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul R.T. la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1990/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1992/2003. Penal → |
|---|
