CSJ. Decizia nr. 2030/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2030/2003
Dosar nr. 511/200.
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1074 din 8 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.M. la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 486 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 791 din 7 mai 1997 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin neapelare, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, dispunându-se ca în final inculpatul să execute 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 16 mai 2002 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii, iar în baza art. 118 lit. d) din acelaşi cod a fost confiscată de la inculpat suma de 72.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată M.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 188 din Legea nr. 3/1978, s-a dispus obligarea inculpatului la 1.444.077 lei despăgubiri civile cu dobânda aferentă practicată de B.N.R. de la data rămânerii definitive a sentinţei până la achitarea integrală a debitului către Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. P.”
Tribunalul a reţinut că, în dimineaţa zilei de 16 mai 2002, în jurul orelor 5,40, în timp ce se deplasa, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată M.G. şi, după ce a agresat-o cu un cuţit, a deposedat-o de o poşetă în care se aflau bunuri personale şi suma de 550.000 lei. Fapta a fost recunoscută de inculpat.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită prin coroborarea declaraţiilor inculpatului cu declaraţiile părţii vătămate, raportul de expertiză medico-legală, procesul verbal de recunoaştere şi procesul verbal de cercetare la faţa locului
Prin Decizia penală nr. 853 din 20 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei menţionate.
În considerentele deciziei, curtea a reţinut că pedeapsa a fost corect individualizată de prima instanţă, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs.
Recurentul a solicitat reducerea pedepsei, considerând că este excesivă.
Examinând motivul de recurs invocat, curtea constată netemeinicia acestuia pentru următoarele motive:
Pedeapsa prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. b), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2002 (M. Of., nr. 261/18.05.2002), este închisoarea de la 7 la 20 de ani.
Curtea apreciază că pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită pentru recurentul inculpat a fost corect individualizată de instanţe în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C pen.
Astfel instanţele au ţinut seama atât de pericolul social al faptei de tâlhărie (săvârşită într-un loc public, de o persoană având asupra sa un cuţit), cât şi de pericolul pe care-l prezintă inculpatul, infractor recidivist.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 mai 2002 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 853 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 16 mai 2002 la 18 aprilie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2031/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
