ICCJ. Decizia nr. 203/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 203
Dosar nr. 5152/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.602 din 17 septembrie 2003 Tribunalul Timiş l-a condamnat pe inculpatul C.C.V. la două pedepse de câte 10 ani închisoare pentru două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.a) C. pen. şi la trei pedepse de câte 7 ani închisoare pentru trei infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. 2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi s-a aplicat un spor de 2 ani, urmând ca în final, inculpatul să execute 12 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.148/2002 a Judecătoriei Deta urmând să execute în total 12 ani şi 8 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art .71 şi 64 C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv şi conform art. 116 C. pen. s-a interzis inculpatului prezenţa în municipiul Timişoara pe timp de 5 ani după executarea pedepsei.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri către părţile civile Ş.F., N.M., L.A., C.E.
Conform art.118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 470 Euro de la inculpat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în seara de 17 martie 2003 inculpatul a ameninţat-o cu cuţitul pe partea vătămată B.L.M. care intenţiona să intre în holul blocului unde locuieşte din municipiul Timişoara. Concomitent, inculpatul a început să tragă de geanta părţii vătămate pe care a furat-o împreună cu două telefoane mobile, cheile autoturismului şi actele personale.
În seara de 9 martie 2002 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată Ş.V. pe o stradă din Timişoara şi i-a smuls din mâini poşeta în care se afla un telefon mobil, acte de identitate, 80.000 lei.
În seara de 14 noiembrie 2002 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată A.O. până în scara blocului unde locuia şi prin violenţă i-a smuls geanta în care se afla un telefon mobil şi suma de 150.000 lei.
În seara de 7 noiembrie 2002 inculpatul prin ameninţare cu cuţitul a furat de la partea vătămată L.A., pe care a urmărit-o în municipiul Timişoara până la blocul unde locuia, o poşetă în care se aflau un telefon mobil, suma de 350.000 lei şi mai multe obiecte de cosmetică.
În seara de 2 decembrie 2002 inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată M.M. pe str.16 Februarie din Timişoara până la imobilul în care locuieşte, unde i-a smuls cu violenţă poşeta în care se afla un telefon mobil şi un inel din aur.
Prin Decizia penală nr.381 din 22 octombrie 2002, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunţate pentru reţinerea faptei din 7 noiembrie 2002 împotriva părţii vătămate Luchian Alina pe care susţine că n-a comis-o, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. (18) c. proc. pen. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că instanţa de fond şi de apel au reţinut o stare de fapt corespunzătoare realităţii, în acord cu probele administrate. În cursul urmăririi penale inculpatul şi-a recunoscut toate faptele inclusiv aceea în paguba părţii vătămate L.A.
Cu privire la fapte s-au efectuat reconstituiri în cadrul cărora inculpatul a indicat locurile şi modul în care a operat.
Prin urmare, susţinerea din recurs a inculpatului care neagă fapta din 7 noiembrie 2002 nu poate fi primită.
Cât priveşte pedeapsa, aceasta este în acord cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a avut în vedere că inculpatul este recidivist, a comis 5 infracţiuni de tâlhărie în concurs, ceea ce relevă perseverenţă infracţională şi pericolul concret al făptuitorului. Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de tâlhărie comise de inculpat este între 7 şi 20 de ani închisoare nu poate fi primită susţinerea că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată este exagerată, aceasta fiind o medie mai apropiată de minim decât de maxim.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpatul C.C.V. împotriva deciziei penale nr.381/A din 22 octombrie2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 martie 2003la14 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2028/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2030/2003. Penal → |
|---|
