CSJ. Decizia nr. 2052/2003. Penal. Art.248 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2052/2003
Dosar nr. 4899/2002
Şedinţa publică din 22 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 7 februarie 2002, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpaţilor:
- A.M.M. la 5.000.000 lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- D.C. la 3.000.000 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 74, art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, D.G.A.A. Iaşi despăgubiri în sumă de 219.484.600 lei, pentru acoperirea prejudiciului produs prin infracţiunile comise.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în perioada 11 noiembrie 1996 – februarie 1997, inculpata A.M.
M., contabil şef la Direcţia Generală Agricultură şi Alimentaţie Iaşi, şi inculpatul D.C., inspector de specialitate la Serviciul financiar, contabilitate din cadrul aceleiaşi unităţi, încălcându-şi îndatoririle de serviciu, au cauzat producerea unui prejudiciu în sumă de 219.484.600 lei în bugetul statului, prin acordarea nejustificată de prime şi subvenţii către S.C. I.T. S.R.L. Iaşi, administrată de D.V. În acest sens s-a reţinut că, încălcându-şi obligaţiile de serviciu, inculpatul D.C. a omis să întocmească fişe contabile analitice pentru societatea comercială menţionată, fapt ce a condus la absenţa oricărei evidenţe privind plăţile făcute acesteia, iar inculpata A.M.M., deşi cunoştea că nu există o evidenţă a plăţilor făcute în favoarea S.C. I.T. S.R.L. Iaşi, a dispus, în perioada arătată, efectuarea către această firmă a unor plăţi ilegale în sumă de 219.484.600 lei.
Prin Decizia penală nr. 266 din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei primei instanţe, a desfiinţat hotărârea atacată, în latura penală, numai cu privire la inculpata A.M.M. şi, rejudecând cauza, a dispus condamnarea acesteia la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 81 C. pen., instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei A.M.M., pe o durată de 2 ani şi 5 luni.
Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinţei primei instanţe de către inculpaţi şi partea civilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii A.M.M. şi D.C. şi partea civilă Direcţia Generală Agricultură şi Alimentaţie Iaşi.
Inculpata A.M.M. a susţinut în motivarea recursului său că a fost condamnată în mod nejustificat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., deoarece nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu intenţie, ci s-a aflat în imposibilitate de a-şi îndeplini unele îndatoriri, între care aceea de a face verificările cerute de normele în vigoare, în legătură cu acordarea de prime de la bugetul de stat, pentru carne de porc în condiţiile volumului mare de sarcini şi al deficitului de personal şi a solicitat achitarea sa pentru această infracţiune şi înlăturarea obligării la despăgubiri către partea civilă.
Inculpatul recurent D.C. şi-a motivat recursul în acelaşi sens, arătând că nu a putut completa cu regularitate fişele analitice contabile pentru fiecare agent care beneficia de prime, dat fiind volumul mare de activitate şi insuficienţa personalului, susţinând, în plus, că fapta sa nu constituie infracţiune ci contravenţia prevăzută de art. 38 pct. 4 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Ca şi inculpata A.M.M., inculpatul D.C. a cerut casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei şi achitarea sa, precum şi înlăturarea răspunderii civile stabilite în sarcina sa.
Direcţia Generală Agricultură şi Alimentaţie Iaşi a cerut, în motivarea şi susţinerea recursului declarat, să se majoreze obligaţia de plată la despăgubiri a celor doi inculpaţi, cu suma de 55.113.370 lei, reprezentând cuantumul majorărilor de întârziere aferente sumei de 219.484.600 lei, la plata cărora au fost obligaţi aceştia pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Examinând recursurile declarate, Curtea Supremă de Justiţie constată că recursurile inculpaţilor A.M.M. şi D.C. sunt fondate în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Prin probele administrate în cauză şi anume, actele de control întocmite de organele D.G.F.P.C.F.S. Iaşi, expertiza contabilă, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor, precum şi actele avute în vedere de organele de control şi de experţi, rezultă că în perioada în care s-au comis faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A.M.M. şi D.C., la instituţia păgubită, D.G.A.A. Iaşi au existat importante nereguli în legătură cu acordarea primelor şi subvenţiilor de la bugetul de stat, înregistrându-se restanţe care, la sfârşitul lunii februarie 1996, însumau peste 5900 milioane lei.
Aşa cum se reţine în raportul de expertiză contabilă, această situaţie a condus la derularea anormală a acordării subvenţiilor, sumele virate către beneficiari fiind compuse din mai multe deconturi care, practic, nu puteau fi verificate de contabilul şef.
Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a D.G.A.A. Iaşi, contabilului şef îi revenea un volum excesiv de sarcini de control, coordonare şi verificare, precum şi sarcini de execuţie, preponderente fiind acestea din urmă (80%), iar sarcinile de control şi verificări reprezentând numai 20% din totalul sarcinilor contabilului şef.
În ce priveşte sarcinile inculpatului D.C., care îndeplinea funcţia de inspector de specialitate, acesta trebuia să întocmească fişele contabile analitice şi, deosebit de aceasta, executa dese deplasări în teren, în realizarea unor acţiuni hotărâte de conducerea instituţiei.
În aceste condiţii neţinerea la zi de către inculpatul D.C. a fişelor contabile analitice a condus la imposibilitatea verificării cu regularitate a sumelor virate cu titlu de prime acordate de stat şi a deconturilor depuse de beneficiari în acest scop şi a creat posibilitatea efectuării din eroare, a unor plăţi duble, cum s-a întâmplat în cazul plăţilor în sumă de 219.484.600 lei, efectuate către S.C. I.T. S.R.L. Iaşi, administrată de D.V.
Având în vedere situaţia de fapt rezultată din probele administrate, Curtea constată că nu se poate reţine intenţia inculpatei A.M.M. şi nici culpa inculpatului D.C., în sensul prevăzut de art. 248 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), ca elemente ale conţinutului infracţiunilor de abuz în serviciu şi respectiv de neglijenţă în serviciu.
De altfel, în legătură cu prejudiciul mai sus menţionat, cauzat părţii civile D.G.A.A. Iaşi, între acesta şi beneficiarul plăţii nedatorate, S.C. I.T. S.R.L. Iaşi, a avut loc un proces civil, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 385 din 6 aprilie 1998 a Judecătoriei Iaşi, prin care S.C. I.T. S.R.L. Iaşi a fost obligată să plătească D.G.A.A. Iaşi 274.597.970 lei, reprezentând suma încasată fără drept, cu titlu de primă acordată de la bugetul de stat pentru carne de porc şi penalizări de întârziere.
Urmează, în consecinţă, să se admită recursurile declarate de inculpaţii A.M.M. şi D.C., să se caseze hotărârea atacată şi să se dispună achitarea inculpaţilor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., înlăturându-se, de asemenea, obligarea acestora la plata de despăgubiri către partea civilă.
În ce priveşte recursul părţii civile D.G.A.A. Iaşi, acesta este nefondat.
Aşa cum s-a arătat mai sus, în sarcina inculpaţilor A.M.M. şi D.C. nu se poate reţine răspunderea penală pentru infracţiunile prin care, potrivit susţinerii părţii civile, au cauzat prejudiciul reclamat de aceasta.
Având în vedere această situaţie ca şi faptul că, aşa cum de asemenea s-a arătat, partea civilă a obţinut titlu executor împotriva beneficiarului plăţii nedatorate, Curtea urmează să respingă recursul părţii civile şi cererea acesteia de obligare a inculpaţilor la despăgubiri civile în cadrul soluţionării laturii civile a procesului penal pornit împotriva inculpaţilor. Urmează, ca partea civilă să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.M.M. şi D.C. împotriva deciziei penale nr. 266 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 66 din 7 februarie 2002 a Tribunalului Iaşi şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii:
- A.M.M. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi
- D.C. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Respinge, ca nefondată, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Iaşi.
Ridică măsura sechestrului asigurător aplicată asupra bunurilor inculpatului D.C. prin ordonanţa şi procesul-verbal din 5 decembrie 1997 ale Poliţiei Municipiului Iaşi.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi împotriva deciziei penale nr. 266 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2051/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2053/2003. Penal → |
|---|
