CSJ. Decizia nr. 208/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 208/2003
Dosar nr. 4294 /2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul V.I.D. a formulat prezenta plângere împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarele nr. 57/2002 şi nr. 227/1117/2002 şi împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor în dosarul nr. 807/P/2000, solicitând anularea acestora.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că la data de 10 mai 2001, a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, împotriva numiţilor E.C., notar la Biroul notarului public Tg. Bujor, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, 288, 289, 290, 291 şi 292 C. pen., A.I., secretar al Primăriei comunei Corni jud. Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, 288, 289, 290, 291 şi 292 C. pen., T.N. şi T.C.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), V.F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
A mai susţinut petentul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin rezoluţia dată, în mod netemeinic şi nelegal a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public E.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi că rezoluţia este netemeinică şi nelegală întrucât documentele prezentate ca probe, atestă în mod indubitabil întrunirea elementelor constitutive ale săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, 288, 289, 290, 291 şi 292 C. pen., de către notarul E.C.
S-a mai susţinut că în mod nelegal şi netemeinic Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului pentru cercetarea celorlalte persoane la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, complicitatea dintre notarul E.C. şi celelalte persoane, fiind dovedit de documentele prezentate ca probe din declaraţiile învinuiţilor.
De asemenea a mai precizat petiţionarul că în mod nelegal şi netemeinic s-a dispus ca cercetările privind pe ceilalţi învinuiţi A.I., T.N. şi T.C.N., V.M., să se facă doar pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 289 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), omiţând celelalte infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 246, 288, 290 şi 291 C. pen.
În final s-a mai susţinut că, continuarea cercetărilor s-a făcut de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor cu încălcarea prevederilor art. 277 C. proc. pen., privitor la termenul de soluţionare.
Faţă de cele arătate mai sus, s-a solicitat să se dispună anularea rezoluţiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi respectiv parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor.
Curtea de Apel Galaţi prin sentinţa penală nr. 12 din 4 septembrie 2002, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul V.F.D. constatând că împotriva soluţiei dată plângerii de către prim procurorul sau procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac.
S-a mai reţinut că deşi dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a Curţii Constituţionale, astfel încât persoanei interesate i s-a recunoscut posibilitatea de a se adresa cu plângere instanţei de judecată pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de parchet, practic, acest drept nu poate fi valorificat în absenţa unui cadru legislativ care să reglementeze o astfel de procedură.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul a declarat recurs, pe care Curtea îl consideră fondat.
Accesul liber la justiţie este consacrat în art. 21 din Constituţie, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
În acelaşi sens potrivit art. 2 din Legea nr. 22/1992 pentru organizarea judecătorească, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, instanţele având obligaţia să judece toate procesele privind raporturile civile, comerciale, de muncă, de familie, administrative, penale, precum şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte o competenţă.
În plus art. 3 C. civ., prevede că judecătorul care va refuza să judece, sub cuvânt că legea nu prevede sau este întunecată ori neîndestulătoare, va putea fi urmărit pentru denegare de dreptate.
Dreptul fundamental al persoanei, de a se adresa justiţiei este consacrat şi în tratatele internaţionale pe care România le-a ratificat.
Astfel, în art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950, se prevede că orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor oficiale.
Pe de altă parte Curtea Constituţională prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a hotărât că art. 278 C. proc. pen., este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea în cadrul Ministerului Public a plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti, să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct.
Neprocedând astfel şi respingând ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, Curtea de Apel Galaţi a pronunţat o hotărâre nelegală ce urmează a fi casată, dispunându-se trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care are obligaţia să soluţioneze cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul V.F.D. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 4 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Galaţi.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2063/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2080/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
