CSJ. Decizia nr. 2080/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2080/2003
Dosar nr. 766/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată;
Prin sentinţa penală nr. 83 din 4 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Călăraşi s-a dispus conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi condamnarea inculpatului C.I. în baza acestor texte de lege la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 februarie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 3.772.940 lei plus dobânda legală, de la rămânerea definitivă a hotărârii despăgubiri către Spitalul Prof. Dr. Bagdasar Bucureşti.
Conform art. 109 alin. (3) C. pen., s-a dispus restituirea unei bâte corp delict către numitul P.D.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În seara de 8 septembrie 2001, pe fondul unui conflict între martorii P.D. şi I.C., primul a cerut sprijinul prietenilor săi, inculpatul C.I. şi martorii P.C. şi O.N., pentru a „ lămuri „ situaţia creată.
Din declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate rezultă că inculpatul şi prietenii săi nu-l cunoşteau pe martorul I.C.
Martorul P.D. şi prietenii săi au plecat cu autoturismul în căutarea lui I.C. Maşina a fost condusă de martor până în apropierea unei bănci pe care se afla o pereche, respectiv partea vătămată C.M. şi martora C.Ş.
Inculpatul a lovit violent cu o bâtă de baseball pe partea vătămată, fiind convins că aceasta este persoana căutată de P.D.
Instanţa a reţinut din actele medico legale că lovitura a fost aplicată cu un corp dur.
S-a apreciat că este posibil ca aceasta să fi fost dată prin spate, aşa cum a susţinut partea vătămată, având în vedere că din foaia de observaţie rezultă că la examenul local s-a constatat şi existenţa unei escoriaţii şi a unei echimoze la umărul drept.
De asemenea s-a reţinut că lipsa de substanţă osoasă nu se datorează loviturii aplicate, ci este urmarea intervenţiei chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată.
Instanţa a apreciat că din probe nu rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide partea vătămată, simplu fapt că leziunea provocată a fost gravă nefiind suficient pentru a contura o astfel de poziţie subiectivă a inculpatului.
Aşa fiind s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia de a lovi, de a produce o suferinţă fizică iar urmarea constând în punerea în pericol a vieţii victimei este rezultatul culpei şi ca atare încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare corporală gravă şi nu de tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Prin sentinţa penală nr. 842 din 17 decembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat sentinţa şi în fond în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I. la 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus la zi durata arestării preventive.
Instanţa de apel a reţinut că încadrarea juridică dată faptei în primă instanţă este greşită întrucât obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturilor şi zona unde au fost aplicate obiectivează intenţia inculpatului de a ucide partea vătămată.
S-a apreciat că se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpat.
În recursul procurorului hotărârea a fost criticată sub aspectul individualizării pedepsei, susţinându-se că nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante.
Inculpatul a arătat în motivarea recursului că este greşită încadrarea juridică dată faptei în apel şi a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul inculpatului îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Analiza împrejurărilor şi modalităţii în care a fost comisă fapta duce la concluzia că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a suprima viaţa părţii vătămate, întrucât, chiar dacă nu a urmărit producerea morţii părţii vătămate, a prevăzut acest rezultat şi a acceptat producerea lui.
Astfel este cert stabilit că, pentru a lovi pe partea vătămată inculpatul a folosit o bâtă de baseball, obiect apt să producă leziuni mortale. De asemenea lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, respectiv în cap, cu o deosebită intensitate care rezultă din gravitatea leziunilor produse, traumatism cranio cerebral minor grad. cu fractură temporo-parietală dreaptă liniară, hematom subdural parieto-temporal drept şi contuzie cerebrală edemato-hemoragică fronto-temporală dreaptă”, leziuni care au pus în pericol viaţa părţii vătămate şi au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale.
Dată fiind poziţia subiectivă a inculpatului faţă de rezultatul faptei sale, corect s-a reţinut în apel că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Recursul declarat de procuror îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., şi este fondat.
Se apreciază că în mod justificat au fost reţinute circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului având în vedere contextul în care a fost comisă fapta, vârsta inculpatului, faptul că are un copil minor, iar din caracterizarea eliberată de Primăria Comunei Modelu, judeţul Călăraşi rezultă că are o comportare ireproşabilă în familie şi societate.
Pedeapsa aplicată este însă prea blândă în raport cu gravitatea faptei şi urmările produse.
Faţă de toate considerentele sus-menţionate se va admite recursul procurorului şi conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va casa Decizia instanţei de apel şi se va majora pedeapsa aplicată în limitele permise de art. 76 alin. (1) şi (2) C. pen.
Recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 842 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul C.I.
Casează Decizia atacată numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului pe care, prin menţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., o modifică, în sensul că o majorează de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 22 februarie 2002 la 7 mai 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 208/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2081/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
