CSJ. Decizia nr. 2090/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2090/2003
Dosar nr. 4058/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 334 din 10 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul R.G. la:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. şi
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an şi 3 luni închisoare, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an şi 3 luni.
A dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 decembrie 1999, la 8 noiembrie 2001.
A luat act că părţile vătămate R.O., R.N.D. şi K.R. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 188 din Legea nr. 3/1978, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.373.564 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca B., corp delict, aflat în camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În baza art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
R.C.V. era căsătorită cu R.O., cetăţean iranian, care avea o firmă comercială în Complexul D., din Bucureşti.
Deoarece, după ce, din căsătorie, s-a născut un copil, soţul începuse să-şi neglijeze familia, soţia sa a hotărât să ia legătura cu soţul său, pentru a cunoaşte ce intenţii are în legătură cu căsătoria şi cu responsabilităţile privind creşterea şi educarea copilului.
Aflând despre aceste intenţii ale surorii sale, inculpatul R.G. s-a oferit să o însoţească.
Astfel, la data de 20 decembrie, inculpatul s-a deplasat, împreună cu sora sa, cu tatăl său, R.D., cu fratele său, R.N.D. şi vărul său, S.D., la complexul comercial unde sora sa urma să poarte discuţia cu soţul ei.
La început, discuţiile au fost paşnice, dar după ce R.O. a comunicat că intenţionează să divorţeze şi soţia sa i-a cerut bani, pentru întreţinerea copilului, brusc soţul a devenit violent, lovindu-şi soţia cu pumnul peste faţă. În apărarea acesteia au intervenit R.D., R.N.D. şi S.D., iar în favoarea soţului au intervenit coasociaţii firmei sale, conflictul extinzându-se.
În aceste împrejurări, inculpatul R.G., a intrat în standul cumnatului său, a scos un pistol din buzunar, l-a armat, l-a îndreptat şi a tras spre R.O., care s-a ferit, aplecându-se, astfel că glonţul tras din pistol a lovit la picior pe K.R., care se afla în imediata apropiere.
În continuare, inculpatul a reînarmat pistolul şi a apăsat pe trăgaci, moment în care a fost lovit peste mână de R.O. şi de fratele acestuia R.V., astfel că glonţul nu şi-a lovit ţinta, lovind la picior pe R.N.D.(fratele inculpatului).
Partea vătămată K.R. a suferit o plagă la coapsa dreaptă, fără să i se fi pus în primejdie viaţa, necesitând pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată R.N.D. a suferit o plagă împuşcată la coapsa stângă; nu i s-a pus în primejdie viaţa; au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.
Sentinţa a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, fiind criticată pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând majorarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 520 din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul, a desfiinţat parţial sentinţa şi, în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. c) şi i) şi art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, iar pedeapsa complementară de la un an şi 3 luni, la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a motivat că pedeapsa pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, este prea mică faţă de gravitatea faptei, chiar şi în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o, în principal, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen., susţinând că lipseşte intenţia de a suprima viaţa, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cu consecinţa unei noi individualizări a pedepsei.
Critica este nefondată.
Intenţia de a ucide a fost stabilită corect, din folosirea unui pistol cu glonţ, din construcţie armă pentru a ucide, îndreptarea armei spre o anumită persoană, declanşarea sistemului de tragere, de la o mică distanţă şi perseverarea inculpatului, repetând tragerea.
Faptul că, din motive independente de inculpat, acţiunea acestuia nu şi-a atins ţinta urmărită şi lovind alte persoane, cărora le-a produs numai vătămări corporale, nu este de natură a duce la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., din moment ce inculpatul a acţionat cu intenţie specifică infracţiunii de omor.
Printr-un motiv subsidiar, inculpatul a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, considerând că apelul a fost greşit admis, întrucât nu se impunea majorarea pedepsei.
Această critică este fondată.
Sub acest aspect, se constată că instanţa de fond a evaluat corect intensitatea actelor de provocare, în condiţiile concrete în care s-a comis fapta, gradul de uşurare a răspunderii penale şi le-a dat semnificaţia legală, reflectându-se în măsura cuvenită, în cuantumul pedepsei.
Motivarea instanţei de apel, pentru majorarea pedepsei, precum că pedeapsa aplicată de prima instanţă este prea mică, chiar şi în condiţiile circumstanţei atenuante a provocării, pe lângă faptul că nefiind argumentată, este neconvingătoare, nici nu reflectă o apreciere justă a situaţiei sub acest aspect.
În această situaţie, se impunea ca instanţa de apel să respingă ca nefondat apelul declarat de procuror.
Aspectul reliefat, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 14 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38518 pct. 12 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul, a casa Decizia atacată şi a menţine hotărârea primei instanţe, apelul declarat de procuror, fiind greşit admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.G., împotriva deciziei penale nr. 520 din 3 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 334 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, hotărâre pe care o menţine.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 209/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2091/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
