CSJ. Decizia nr. 2088/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2088/2003
Dosar nr. 680/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 5 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul Z.C., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
In baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 aprilie 2002 la zi.
In baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpaţii V.I. şi C.M., acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la 12.500.000 lei daune materiale şi la 12.500.000 lei daune morale către partea civilă D.T.
In fapt s-au reţinut următoarele:
In seara de 22 aprilie 2002, în timp ce se afla în Barul A. din Satul Mare împreună cu V.I., inculpatul C.M. a avut o altercaţie cu partea vătămată D.T., care l-a injuriat, iar inculpatul i-a dat o palmă.
In aceiaşi seară inculpaţii C.M. şi V.I. s-au dus în Barul G., unde au reîntâlnit-o pe partea vătămată, care stătea la o masă cu inculpatul Z.C. şi cu martorul F.I.
Partea vătămată a relatat celor cu care stătea la masă despre incidentul avut anterior cu inculpatul C.M. In urma celor relatate inculpatul Z.C. a intrat în discuţie cu ceilalţi doi inculpaţi, pe care nu-i cunoştea.
In timp ce se aflau pe terasa barului, inculpatul C.M. a văzut când partea vătămată a scos din buzunar o sumă mare de bani din care a achitat consumaţia.
La scurt timp partea vătămată a părăsit barul pornind spre casă, după care inculpaţii C.M. şi Z.C. i-au cerut martorului F.I., care era taximetrist, să-i transporte cu maşina până la intersecţia străzilor Lăcrămioarei cu B-dul Unirii, spunându-i să-i aştepte pentru ai aduce înapoi la bar.
Inculpaţii au coborât lângă Barul T.T., iar inculpatul Z.C. s-a oprit să-şi facă necesităţile, timp în care partea vătămată a trecut prin apropiere cu bicicleta şi inculpatul C.M. i-a ieşit în întâmpinare, a tras-o de pe bicicletă şi i-a aplicat mai multe lovituri. A intervenit şi inculpatul Z.C., care i-a lovit pe amândoi şi apoi s-a întors în maşină unde a venit şi inculpatul C.M., care în timp ce lovea pe partea vătămată i-a sustras un lănţişor, o brăţară şi un inel, toate confecţionate din aur.
Cei doi inculpaţi au plecat apoi cu maşina condusă de martorul F.I. la Barul G., de unde l-au luat pe inculpatul V.I. In maşină acesta din urmă a primit de la inculpatul C.M. brăţara părţii vătămate, după ce i s-a spus că bunul fusese sustras prin violenţă.
Inculpaţii şi martorul s-au deplasat în continuare cu maşina la Barul T.S., unde inculpatul V.I. a vândut brăţara cu suma de 500.000 lei, din care a păstrat 300.000 lei, restul banilor fiind daţi inculpatului C.M.
Din banii obţinuţi, inculpatul V.I. i-a restituit martorului F.I. suma de 250.000 lei pe care o primise cu împrumut.
Cei patru s-au deplasat apoi la Restaurantul S. unde au servit masa şi apoi s-au deplasat la un bar din Piaţa Mică, unde au consumat băuturi alcoolice şi pentru că nu au avut bani suficienţi au lăsat în gaj inelul părţii vătămate. Bunul a fost recuperat şi restituit părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 4 din 16 ianuarie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z.C., a dedus la zi arestarea preventivă şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că este neîntemeiată susţinerea inculpatului, că nu a participat la comiterea infracţiunii de tâlhărie, ansamblul probelor administrate în cauză impunând concluzia contrară.
Inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivul invocat în apel.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondat.
O justă interpretare a probelor administrate impune concluzia că inculpatul a participat în calitate de coautor la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, exercitând asupra părţii vătămate acte de violenţă ce intră în conţinutul constitutiv al acesteia.
Astfel, este cert stabilit că inculpatul C.M. nu o cunoştea pe partea vătămată în timp ce inculpatul Z.C., nu numai că o cunoştea, dar ştia şi unde locuieşte.
Faptul că partea vătămată nu a fost urmărită de inculpaţi ci a fost aşteptată de aceştia în drumul pe care îl avea de parcurs spre casă dovedeşte existenţa unei înţelegeri prealabile între cei doi inculpaţi, iar singurul care cunoştea traseul pe care îl avea de parcurs partea vătămată era inculpatul Z.C.
Mai mult de cât atât, de la bun început inculpaţii i-au cerut martorului F.I. să-i ducă în locul pe unde trebuia să treacă partea vătămată, să-i aştepte acolo un timp şi apoi să-i readucă la localul de unde plecaseră.
Pe de altă parte inculpatul Z.C. a beneficiat, alături de ceilalţi, de parte din bunurile sustrase prin violenţă de la partea vătămată.
Aşa fiind se constată că în mod corect s-a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare pe care să-l poată lua în considerare din oficiu în recursul inculpatului.
In consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 4/ A din 16 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 24 aprilie 2002 la 7 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2087/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 209/2003. Penal → |
|---|
