CSJ. Decizia nr. 2130/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2130/2003
Dosar nr. 612/2003
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 8 august 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe următorii inculpaţi:
- R.A.O. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- I.N. la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzute de art. 221 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
Inculpaţilor le-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora durata arestului preventiv începând cu 11 aprilie 2002, la zi, pentru inculpatul R.A.O. şi începând cu 13 aprilie 2002, la zi, pentru inculpatul I.N.
În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul R.A.O. suma de 388.000 lei, iar de la inculpatul I.N. suma de 100.000 lei.
Inculpatul R.A.O. a fost obligat să plătească statului suma de 1.450.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariul pentru avocatul din oficiu, care se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, iar inculpatul I.N. la plata sumei de 1.450.000 lei cu acelaşi titlu.
S-a constatat că partea vătămată A.F. nu s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut, pentru a se pronunţa această sentinţă că, în ziua de 10 aprilie 2002, inculpatul I.N. se afla împreună cu concubina sa, B.C.M., în barul R.B. din Alba Iulia, având asupra lor un serviciu de porţelan de masă, pe care intenţionau să-l vândă. În acel local a intrat partea vătămată A.F., care s-a aşezat la o altă masă şi a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate.
Partea vătămată a intrat în vorbă cu inculpatul I.N. şi a cumpărat, de la acesta, serviciul de masă, cu suma de 1.000.000 lei, pe care l-a oferit gratuit barmanei M.R.
Între timp, în local a intrat şi inculpatul R.A.O., care s-a aşezat la masa inculpatului I.N. şi i-a oferit acestuia şi concubinei sale băuturi alcoolice. Inculpatul I.N. s-a certat cu concubina sa şi aceasta a părăsit localul.
În jurul orelor 21,00, inculpatul I.N. s-a dus la toaletă, iar imediat după el şi partea vătămată, urmată la scurt timp de inculpatul R.A.O. Când s-a întors să iasă din toaletă, inculpatul I.N. a observat că inculpatul R.A.O. împingea pe partea vătămată, spre perete. Inculpatul R.A.O. a prins-o, cu mâna, de gât pe partea vătămată şi de haine, a împins-o, spre perete şi cu mâna dreaptă i-a sustras din interiorul hainei suma de 1.000.000 lei.
Între timp, inculpatul I.N. a ieşit din toaletă şi s-a dus la mama lui, unde, la scurt timp, a venit şi inculpatul R.A.O., care i-a spus că trebuie să părăsească barul, astfel că cei doi, s-au deplasat la restaurantul gării din Alba Iulia, unde R.A.O. i-a spus lui I.N., că a luat de la partea vătămată suma de 500.000 lei şi i-a dat suma de 100.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi cei doi inculpaţi.
Prin apelul declarat, parchetul a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpaţilor R.A.O., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi I.N., pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen. Se mai arată că, în mod greşit, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul I.N., din complicitate la infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire, de vreme ce, chiar dacă nu s-a putut stabili existenţa unei înţelegeri între cei doi inculpaţi, cu privire la săvârşirea faptei, cei doi se cunoşteau, frecventau împreună diferite localuri şi au comis fapte profitând de starea de ebrietate în care se afla victima.
În, al doilea rând, se consideră că în mod greşit, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., astfel cum a fost modificat din Legea nr. 169/2002, deoarece infracţiunea a fost comisă la data de 10 aprilie 2002, încadrarea juridică legală fiind cea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
În al treilea rând, se consideră că instanţa de fond nu a acordat eficienţa ce se impunea în raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind pedepse prea blânde în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpaţilor.
Inculpatul R.A.O., prin apărătorul său, a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Inculpatul I.N. a solicitat, în apel, desfiinţarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării cauzei, să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 324/ A din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi cei doi inculpaţi, a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi a dedus din pedepsele aplicate acestora, perioadele de arest preventiv cuprinse între 11 aprilie 2002, pentru R.A.O. şi respectiv, 13 aprilie 2002, pentru I.N. şi 19 noiembrie 2002, pentru ambii inculpaţi.
Au fost obligaţi să plătească statului sumele de 900.000 lei cheltuieli judiciare, inculpatul I.N. şi 1.200.000 lei cheltuieli judiciare inculpatul R.A.O.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a solicitat rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului I.N., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi aplicarea unor pedepse mai severe ambilor inculpaţi.
Recursul este fondat dar numai în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.A.O.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Astfel în baza probelor administrate, declaraţiile martorei M.R., procesele verbale de confruntare, declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor s-a stabilit o corectă stare de fapt, încadrarea juridică dată faptelor deduse judecăţii, fiind cea legală.
În ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul I.N., se reţine că potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la săvârşirea unei fapte, prevăzute de legea penală. Faptul că acest inculpat se afla la o oarecare distanţă de locul în care celălalt inculpat a deposedat-o pe victimă, prin violenţă, de o anumită sumă de bani, nu poate fi reţinută a fi complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Complicitatea morală realizată prin acţiune se poate reţine, doar când prin activitatea depusă a întărit şi întreţinut hotărârea autorului de a săvârşi infracţiunea. Complicitatea morală realizată prin inacţiune se realizează prin neîndeplinirea unor acte la care făptuitorul era obligat, ori, în speţă, inculpatului I.N. nu-i revenea vreo obligaţie neîndeplinită, care să fi înlesnit săvârşirea infracţiunii.
Ca urmare, se constată că atât instanţa de fond cît şi cea de apel, au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ce priveşte pe inculpatul I.N., căruia i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., care este în măsură să satisfacă prevederile art. 52 C. pen., astfel că cererea de majorare a pedepsei aplicate acestui inculpat nu este justificată.
În schimb, este întemeiată critica privind pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., care, într-adevăr, prin cuantumul la care a fost stabilită nu este în măsură să contribuie atât la reeducarea lui cît şi la prevenirea săvârşirii de noi fapte penale.
Având în vedere cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul parchetului este fondat, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., procedându-se la o nouă individualizare a acesteia şi a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva deciziei penale nr. 324/ A din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpaţii R.A.O. şi I.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 198 din 8 august 2002 a Tribunalului Alba, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., pe care o majorează de la 5 ani închisoare, la 6 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la 8 mai 2003.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2128/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.3... | CSJ. Decizia nr. 2132/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
