CSJ. Decizia nr. 2184/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2184/2003
Dosar nr. 810 /2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 372 din 3 iulie 2002, a condamnat pe inculpaţii:
- S.D.A. la 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în temeiul art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 10 alin. (1) din Legea 137/1997 s-a revocat graţierea pedepsei de un an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 517/1997 a Judecătoriei Calafat, care a fost cumulată cu pedeapsa de 9 ani, urmând să execute în total 10 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor 64 şi art. 71 C. pen., a fost menţinută starea de arest şi s-a dedus detenţia de la 9 octombrie 2000, la zi, şi;
- N.R.ŞT. la 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în temeiul art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen., a fost menţinută starea de arest şi s-a dedus detenţia de la 27 septembrie 2000, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 5.000.000 lei daune morale către partea civilă, la 3.219.267 lei despăgubiri către Spitalul nr. 1 Craiova şi au fost confiscate corpurile delicte.
Inculpatul S.D.A. a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul N.R.Şt. la 1.250.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată S.V. a întreţinut relaţii de concubinaj cu S.D., mama inculpatului S.D.A. şi au locuit împreună în casa acesteia din comuna Moţăţei.
Între partea vătămată şi concubina sa au avut loc mai multe certuri generate de starea de beţie a părţii vătămate, aceasta fiind nevoită de mai multe ori să părăsească domiciliul.
Inculpatul S.D.A. le-a atras atenţia părţii vătămate să aibă un comportament civilizat faţă de mama sa, în caz contrar, îi va aplica o corecţie fizică.
La 31 august 2000, mama inculpatului a fost din nou bătută şi a părăsit din nou domiciliul.
În seara zilei de 7 septembrie 2000, cei doi inculpaţi s-au întâlnit la barul S. din comuna Moţăţei, unde au consumat băuturi alcoolice, şi în timp ce aceştia se aflau în bar, a venit şi partea civilă, care avea asupra sa o ţeavă metalică.
Inculpatul S.D.A. şi-a manifestat dorinţa de a se răzbuna pe partea vătămată pentru comportamentul acestuia faţă de mama sa.
La cca. o oră după ce a venit, partea vătămată a plecat spre drumul său şi imediat cei doi inculpaţi au plecat în urmărirea sa.
Martorii P.J., G.M. şi B.I., care în prealabil fuseseră rugaţi de inculpatul S.D.A. să-l ajute pentru a-l bate pe concubinul mamei sale, şi care au refuzat, au pornit şi ei în urmărirea celor doi inculpaţi să vadă ce se întâmplă.
Când martorii au ajuns la cca. 30 m de uliţa în care stătea partea vătămată, au văzut-o pe aceasta căzută şi pe cei doi inculpaţi care o loveau cu o bară metalică şi cu un par.
Martorul B.I. a cerut celor doi inculpaţi să înceteze cu agresiunea faţă de partea vătămată, după care a fugit de frică, cei doi continuând să aplice lovituri celui căzut la pământ.
Ulterior, martorii s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi, care au recunoscut că i-au aplicat lovituri părţii vătămate şi le-au cerut să păstreze tăcerea.
Partea vătămată a fost găsită a doua zi de către martorii G.M. şi R.V. în stare de inconştienţă şi au transportat-o la spital, unde a fost internat şi s-a constatat că avea leziuni, respectiv fracturile coastelor 8, 9, fractură femur stâng, fractură cubitus stâng şi alte leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale şi au pus în pericol viaţa acestuia.
Împotriva sentinţei de mai sus, au declarat apel ambii inculpaţi.
În apelul său inculpatul S.D.A. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, respectiv individualizarea pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare şi că se puteau aplica circumstanţe atenuante judiciare.
În apelul său inculpatul N.R. a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Un prim motiv de nelegalitate este acela că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, pentru că nu a participat la agresiunea faţă de partea civilă.
Un al doilea motiv, se referă la împrejurarea că a săvârşit fapta în stare de puternică tulburare şi că în cauză îşi fac aplicarea dispoziţiile art. 73 lit. c) C. pen., iar într-o a treia critică se arată că nu se află în stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. c) C. pen., deoarece faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 365 de la 2 iulie 1998 şi sentinţa penală nr. 521 de la 3 decembrie 1998, sunt concurente şi nu pot constitui primul termen al micii recidive, prevăzută de art. 37 lit. c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 18 din 27 ianuarie 2003, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Craiova apelurile au fost respinse ca nefondate.
În termen legal prin cererile trimise din penitenciar, inculpaţii au declarat recurs împotriva deciziei pe care au criticat-o ca nelegală şi netemeinică.
Inculpaţii S.D.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată este exagerată. A cerut casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei.
Inculpatul N.R.Şt. a criticat Decizia şi sentinţa susţinând în esenţă că partea vătămată l-a reclamat din cauză că era prieten cu inculpatul S.D.A. şi profitând de faptul că s-a aflat în apropierea locului incidentului şi a avut o altercaţie cu fraţii P. propuşi martori de partea vătămată.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele invocate, Curtea constată în baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei că recursurile sunt nefondate.
Prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate nemijlocit o situaţie de fapt corectă şi a încadrat juridic faptele comise de inculpaţi în tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Inculpatul S.D.A. audiat în cursul urmăririi penale a negat săvârşirea infracţiunii şi a susţinut că în seara respectivă nu l-a întâlnit pe S.V., concubinul mamei sale.
Inculpaţii N.R.Şt., zis S. audiat la 28 septembrie 2000, a declarat că în seara de 7 septembrie 2000 a fost la bar împreună cu S.D.A., că în jurul orelor 22,00, a venit la local şi partea vătămată, iar S.D.A. le-a cerut ajutor să-l bată, lucru cu care el n-a fost de acord.
A relatat că la plecarea din bufet partea vătămată a fost urmărită de S.D.A. şi B.I., zis D. care au luat nişte pari şi l-au bătut.
Audiaţi în instanţă, inculpatul S.D.A. a revenit şi a recunoscut că l-a bătut în seara de 7 septembrie 2000 pe S.V., iar inculpatul N.R.Şt. nu numai că a negat comiterea faptei dar a precizat că nu cunoaşte nimic în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată şi că nu ştie ce conflict a avut S.D.A. cu partea vătămată.
Martorii P.J. şi P.M., audiaţi în prezenţa părinţilor au declarat în cursul urmăririi penale că au căzut când inculpaţii S.D.A. şi N.R.Şt. zis F.S. l-au bătut pe S.V.
Audiaţi în instanţă minorii au declarat că nu cunosc nimic în legătură cu fapta şi că nu ştiu cine l-a bătut pe S.V., dar că au auzit ulterior din zvon public că cei care l-au bătut sunt inculpaţii S.D.A. şi N.R.Şt. Declaraţiile martorilor au fost considerate corect de către prima instanţă ca fiind nesincere şi încercând să-i ajute pe inculpaţi.
Având în vedere plângerea părţii vătămate care a arătat că a fost bătută de cei doi inculpaţi de declaraţiile inculpaţilor coroborate cu depoziţiile martorilor la care s-a făcut referire, vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită.
Pedepsele aplicate au fost just individualizate, prima instanţă având în vedere gravitatea faptei comisă, limitele de pedeapsă şi atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului S.D.A. şi nesinceră a inculpatului N.R.Şt., astfel că pedepsele situate în apropierea minimului special sunt în măsură să realizeze scopul prevăzut în articolul 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.D.A. şi N.R.Şt.
În temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor arestul preventiv.
Recurenţii inculpaţi urmează să fie obligaţi conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.R.Şt. şi S.D.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedepse durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 septembrie 2000, până la 13 mai 2003, pentru inculpatul N.R.Şt., şi de la 9 octombrie 2000, până la 13 mai 2003, pentru inculpatul S.D.A.
Obligă inculpaţii la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2183/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2185/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
