CSJ. Decizia nr. 2185/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2185/2003
Dosar nr. 828/2003
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 360 din 15 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa, inculpatul A.M. a fost condamnat la 22 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 935/1995 a Judecătoriei Medgidia şi s-a contopit restul neexecutat de 1178 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
În final, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71, în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 26 septembrie 2000 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acestuia.
În baza art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei 20 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă M.D. şi au fost respinse celelalte pretenţii civile.
Conform art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la 3.013.443 lei către Spitalul clinic judeţean Constanţa cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul A.M., cetăţean român de etnie turcă, în ziua de 23 septembrie 2000, s-a deplasat în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi ca urmare a unor neînţelegeri ce s-au ivit în timpul petrecerii unde se aflau mai multe persoane de aceeaşi etnie, s-au luat la bătaie. Primul a fost lovit S.I., deoarece se bănuia că poartă asupra lui un cuţit, spiritele s-au încins, intervenind şi inculpatul, în ajutorul lui S.I. care îi era nepot.
Pentru a se evita urmări mai grave, femeile au fugit să se ascundă în locuinţa numitului M.D., dar şi inculpatul care i-a însoţit pe S.I. şi S.F.
După ei, în curte au intrat bărbaţii din tabăra adversă. Inculpatul a ieşit din curte, având primul conflict cu M.C., dar şi cu M.D. care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 8–9 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a loviturilor ce i-au fost aplicate de către cel dintâi.
Inculpatul a fugit să se ascundă în casă, dar a fost oprit de victima M.S., lovindu-l, atât în curte, cât şi pe holul locuinţei, ajungând ca loviturile să fie reciproce. Învinsă a fost victima M.S., care a primit o lovitură cu un corp înţepător în zona gâtului. După ce a făcut câţiva paşi, victima a căzut şi a decedat la spital.
Actul constatator medico-legal nr. 638 din 25 septembrie 2000 al S.M.L. Constanţa, a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se şocului hemoragic, ca urmare a secţionării pachetului vasculo-nervos a gâtului prin plagă înjunghiată în triunghiul carotic stâng. Mecanismul a fost prin lovire activă, cu corpuri dure, cu margini şi muchii ascuţite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, în infracţiunea de încăierare, cu motivarea că lovitura letală a fost aplicată victimei de o persoană din grup. În subsidiar a solicitat a se reţine în favoarea sa circumstanţa legală a provocării, deoarece victima a fost cea care l-a provocat.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia penală nr. 2 din 10 ianuarie 2003 a admis apelul declarat de inculpatul A.M. şi făcând aplicarea art. 73 lit. b), cu referire la art. 76 lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani închisoare, la 14 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a contopit restul din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în cauză, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-a dedus arestul preventiv de la 15 iulie 2002, la zi.
A reţinut instanţa de apel că situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite de instanţa de fond. Vinovăţia inculpatului, rezultă din toate declaraţiile date de martorii audiaţi de către instanţa de fond: S.I., M.A., M.S., A.G., M.F. şi S.F., care declară, fiecare, după modul de percepere a împrejurărilor, scene legate de acţiunile violente dintre inculpat, părţile vătămate M.D. şi C., şi victima M.S.
Martorul M.F. este cel care a surprins momentul când inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu un ciob de sticlă în zona gâtului.
Obiectul vulnerant care a produs secţionarea pachetului vascular – nervos este într-adevăr cel descris prin actul constatator medico-legal de către S.M.L. Constanţa.
În cauza de faţă, nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, în infracţiunea de încăierare, deoarece fazele de violenţă care s-au succedat, au avut ca autori numai pe inculpat, partea vătămată şi victimă, şi nu o încăierare în înţelesul legii penale. Nu au existat două grupări, care să-şi fi aplicat lovituri reciproce şi din care să fi rezultat o victimă.
Din probele administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, rezultă că inculpatul, după actele de violenţă exercitate asupra lui M.C. şi apoi asupra lui M.D., a fost urmărit până la locuinţa unde s-a ascuns, uşa a fost împinsă de victima M.S. şi tot acesta l-a tras pe inculpat din cameră afară, îmbrâncindu-se şi lovindu-se reciproc, după care inculpatul l-a răpus cu lovitura aplicată în zona gâtului.
Starea avansată de beţie în care se găseau, faptul că victima a fost cea care l-a urmărit pe inculpat până la casa unde s-a ascuns, a smuls uşa, apoi s-au îmbrâncit şi lovit cu inculpatul, sunt elemente din care se poate stabili starea psihică a celui din urmă în momentul când a aplicat lovitura.
Grupul etnic din care face parte inculpatul, lipsa unei instrucţii pe fondul consumului de alcool, insistenţa victimei de a se bate, poate constitui o acţiune ilicită din partea acesteia din urmă, de natură a-l provoca pe inculpat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul solicitând achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate.
Vinovăţia inculpatului rezultă de necontestat din probele cu martori şi acte administrative la urmărirea penală şi instanţă.
Aplicarea loviturii la gâtul victimei cu un corp tăietor de către inculpat, este confirmată inclusiv cu declaraţiile martorilor oculari M.A. şi M.F.
Pedeapsa de 14 ani închisoare a fost just individualizată având în vedere pericolul social sporit al faptei comise, împrejurarea că inculpatul a mai suferit o condamnare de 10 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor, care i-a atras şi starea de recidivă şi a avut o poziţie oscilantă pe tot parcursul procesului penal.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 septembrie 2000, la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 2 din 10 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 septembrie 2000, până la 13 mai 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2184/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2186/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
